Ma uit foarte rar la televizor, dar citesc multe ziare si reviste si uneori ascult radio, in special BBC.
De câteva zile ma uimeste optimismul aproape necontrolat al titlurilor din presa scrisa româneasca: cutare firma isi vede cifra de afaceri crescând cu 20 de milioane de euro, alta vede o crestere a profitului cu 20%, agentiile de analiza economica prevad ca inflatia din România coboara la 4%, iar cresterea economica va fi de 6-7%, unii afirma ca salariile in sectorul public si privat vor creste anul acesta cu 15-20% in termeni reali, altul spune ca euro va fi 3 lei si 15 bani la sfârsitul anului, iar dolarul va disparea de tot de prin ograzile românilor etc. Numai stiri pozitive.
De fapt, ziarele din ultimele saptamâni sunt pictate in doua culori: redactorii de la sectia de politica interna vad totul in negru – crize, biletele, influenta comunismului si a Securitatii, coruptie si corupti, comploturi si dezvaluiri senzationale, iar redactorii de la sectia economica vad totul in roz-trandafiriu – cresteri, dezvoltari, expansiuni, progrese. Parca am avea doua lumi: lumea economica – plina de realizari si optimism, lumea politica – macinata de regres si pesimism.
România este in al optulea an de crestere economica neintrerupta. Totul a inceput in 2000, in timpul guvernului Mugur Isarescu, la un nivel mic, 1-2 %. A continuat in timpul guvernului Nastase si in timpul guvernului Tariceanu cu o medie de 5%. Din 2005 incoace a inceput si procesul de reevaluare a monedei nationale, leul, ajuns astazi in dolari la nivelul din 2001, iar in euro la nivelul din 2002. Ca urmare, cine are lei are mai multi dolari si euro in buzunarul virtual decât acum un an. Si, in fine, in România s-a inregistrat si procesul de reevaluare a proprietatilor. Casele, apartamentele si terenurile se tranzactioneaza astazi la preturi de 10-20 de ori mai mari decât acum opt ani. Cu alte cuvinte, apartamentul tau cumparat de la stat cu trei sute de dolari pe vremea lui Petre Roman face acum de vreo 200 de ori mai mult. Tu stai in el si, in loc sa-si vada valoarea de piata descrescând, ca orice bun care se uzeaza fizic si moral, creste in valoare ca Fat-Frumos din poveste. Iar procesele acestea par a continua. Cresterea economica nu da semne de gâfâiala. Aprecierea leului va continua. Inflatia se va reduce, deoarece România vrea sa adere la zona euro, asa ca trebuie sa indeplineasca niste criterii de inflatie, deficit bugetar si grad de indatorare. Oamenii cumpara tot mai multe bunuri, productia creste, exporturile cresc si ele. Vreme daruita pentru români, indiferent de rasa, sex, nationalitate si clasa sociala. Dupa o lunga perioada de declin economic (1975-2000), ne bucuram de un interval mai optimist. Cel putin din punct de vedere economic.
De cealalta parte, in lumea politica, nimic nu pare sa mearga. Românii au ales in decembrie 2004 un presedinte care le-a promis tepe pentru corupti in Piata Victoriei si acum descopera cu stupoare ca acest presedinte are ceva de-a face cu grupurile de interese, citeste mai frecvent rapoartele de interceptare a telefoanelor private decât rapoartele economice si se lupta cu toti si cu toate ca un boxer caruia i s-a pus o pânza neagra pe ochi. România a intrat in NATO, dar nivelul de echipare a armatei ne aduce aminte de filmele cu Stan si Bran. România a intrat in Uniunea Europeana, dar nu le-am adus decât un grup extremist in Parlamentul European si câteva scandaluri politice ilustrate suculent de presa din Occidentul Europei. Oamenii afla cu uimire ca nu mai primesc subventii pentru terenurile arate, ca nu au voie sa-si vânda brânza si smântâna in afara judetului, ca trebuie sa plateasca accize pentru cele doua-trei vedre de tuica pe care si le faceau la cazanul lui nea Gica, nu au voie sa-si arunce televizorul cu lampi la gunoi, ci trebuie sa-l duca singuri nu prea se stie unde… Si inca nu le-am aflat pe toate.
Când compari ce se intâmpla in politica interna cu ce se intâmpla in economia interna nu poti sa spui decât ce spune Margineanu in genialele lui culegeri de folclor urban: „Nu mai plânge, Tara/ Plânsul e de forma/ Tara nu e moarta/Tara se transforma“.
