Constituţia găinilor

Apelul pentru o nouă constituţie, semnat de un grup de opt intelectuali, printre care şi Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici şi Andrei Pleşu, a stârnit din nou praful în ograda carpatină. Cine a urmărit ziarele săptămânii trecute a putut savura peisajul grobian al unei ciomăgeli cu accente de iarmaroc, purtate între editorialiştii îmbătrâniţi în fruntea cotidienelor naţionale. C.T. Popescu, Alina Mungiu Pippidi şi Pavel Lucescu, în colţul roşu agresiv al celor care îi trag şcolăreşte de urechi pe intelectualii plecaţi în excursie cu avionul, spre cabana prezidenţială. În colţul defensiv albastru, Traian Ungureanu şi Dan Tapalagă, protectori înfoiaţi ai grupului semnatarilor de apeluri. O mare vânzoleală…
Când eram mic, de la înălţimea cerdacului copilăriei mele priveam intrigat către adunătura de găini învolburate şi învârtoşate într-o luptă fratricidă pentru întâietate la cratiţa cu porumb. Deasupra furtunii de pene de jos, se rotea calm şi răbdător uliul cu pofte avicole, care cu o permanenţă de invidiat profita de haosul galinaceu pentru a înşfăca un pui mai dodoloţ. Şi tare mă mai enervau acele găini proaste, pentru care secunda imediată reprezenta unicul scop.
Fiind tânăr astăzi, mă enervez de la înălţimea avantajoasă a tinereţii mele, la fel de consistent, dar într-un domeniu mult mai tragic. Mă enervează buzele sever subţiate ale domnului C.T. Popescu, care atacă feroce şi iscusit orice entitate intrată în contact nemijlocit cu preşedintele Băsescu. Mă enervează la fel de mult ochelarii prin care Traian Ungureanu devorează cu luciditate şi astuţie pe fiecare agresor al principiilor prezidentului. Mă enervează această generalizată omitere a esenţialului în favoarea unei polemici de ogradă. Ce o cauzează nu ştiu, dar nu pot să nu remarc similitudinea dintre această specie de amnezie şi amnezia sinucigaşă a găinilor.
Cine lecturează apelul pentru o nouă constituţie a grupului de opt intelectuali nu poate să nu fie de acord cu fiecare aliniat. Pentru noi, cei care citim mai puţin de o carte pe săptămână, limpezimea cu care apelul împricinat atinge răni vechi de 17 ani este lăudabilă. Desigur că spiritul civic nu ne va determina să punem mâna pe textul constituţiei pentru a-l analiza cu atenţie. Nici nu e treaba noastră, ci a filozofilor, a juriştilor, a politicienilor şi a jurnaliştilor. Majoritatea sunt de acord, cel puţin la nivel declarativ, că în această primăvară Constituţia României şi-a demonstrat limitele şi neputinţa. Dovada vie este că urmările referendumului din 19 mai sunt inexistente pe scena politică românească, voinţa suverană a poporului invocată în constituţie nereuşind să regleze cearta dintre instituţiile statului.
Printre semnatarii celei mai vechi şi solide constituţii a erei democratice, Constituţia SUA, se numără politicieni, avocaţi, afacerişti, oameni de litere şi filozofi. În România europeană, afaceriştii sunt ocupaţi să-i manipuleze pe politicieni, politicienii sunt ocupaţi cu furatul, iar avocaţii sunt ocupaţi să-i apere şi pe unii, şi pe ceilalţi. Cu timp liber rămân filozofii şi oamenii de litere, însă aceştia nu se pot desprinde de lumea invidiilor şi a adversităţilor individuale pentru a intra în domeniul luptei de principii. Rămânem, aşadar, cu toţii la cheremul unei constituţii făcute de ulii pentru găini, rămânem blocaţi de 17 ani într-o amnezie de galinacee. Cândva va trebui să facem totuşi, ca popor, un pas înainte pe scara evoluţiei. Întrebarea e când?