O dilemă revoltătoare

Zum-zurrr-zurrr bâzâie gras un bondar, aterizând la punct fix pe piatra de marmură lucioasă, exact la intersecţia celor două braţe ale crucii. Asupra lui se apleacă ochii curioşi, umbriţi de o pălărie de paie ai unui tânăr. Fluieră la bondar cum se fluieră vacile pe câmp, apoi îşi lipeşte talpa goală de marmura încălzită de soare a mormântului. Îşi aruncă privirea roată peste marea de cruci a cimitirului, oftează a mulţumitoare oboseală şi cu grebla sub braţ se îndreaptă spre clădirea albă din mijloc, pe care scrie gotic „Kapelle des Friedhofes“. Tânărul este grădinarul român al unui cimitir din oraşul austriac Klagenfurt. A terminat o facultate în ţară şi pentru cele 3 luni de vară este angajatul unei comunităţi care îl plăteşte cu 10 euro pe oră. Muncă grea de grădinar, dar frumuseţea împrejurimilor şi liniştea lumii de bondari şi morminte care îl înconjoară mângâie palmele bătătorite de greblă. Melancolia care-l străbate la auzul plânsetelor reţinute ale austriecilor îndoliaţi este poate singurul inconvenient pentru care încă nu a găsit rezolvare.
Cu un negricios şi prelung bâzzzzz, o muscă păroasă se aşază pe metalul alb, exact la unirea celor două braţe ale patului zăbrelit. Un pix zgârie agitat suprafaţa rugoasă de hârtie a unei reţete, cele două sunete unindu-şi stresant z-urile. Musca pătrunde pe teritoriul epidermei transpirate a bărbatului care mânuieşte cu dexteritate zgomotoasă pixul. Nişte degete sever smucite alungă insecta neagră, prinzând în mişcarea bruscă şi un vraf de documente medicale. Cu stetoscopul agăţat de gât, tânărul rezident se apleacă oftând să strângă foile împrăştiate. Bărbatul este medic rezident într-un spital judeţean, fiind angajat de stat pentru a salva vieţile contribuabililor la sistemul de asigurări de sănătate. Pentru 2,5 euro pe oră, rezidentul lucrează într-o căldură sufocant întreţinută de termopanele fără perdele, printre oameni suferinzi şi mirosuri de boală. Uneori, aplecându-şi capul pe geam în căutare de aer liber, poate privi în ochii şobolanului-moştenitor al beciurilor spitalului mamut în care lucrează. La plecare, ca şi la venire trece pe lângă o clădire cenuşie pe care scrie cu litere murdare „Morgă“. Săptămânal, o familie de romi boceşte asurzitor în faţa uşii. Tânărul nu-i aude, având gândul plecat în căutarea zecilor de medicamente memorate după ore lungi de muncă. Pentru un singur lucru însă nu a găsit încă leac. Pentru ochii încremeniţi ai unei mame întâlnite într-o dimineaţă în faţa clădirii cenuşii. Era mama unui pacient pe care-l consultase cu o săptămână în urmă. Tristeţe grea.
Două ţări diferite: Austria şi România. Două meserii diferite: grădinar în cimitir şi medic rezident. Două salarii diferite: 1.600 de euro pe lună pentru grădinar, 350 de euro pe lună pentru rezident.
Aceeaşi Uniune Europeană. Acelaşi tânăr care într-o vară şi-a urmat vocaţia lucrând în spitalul judeţean din oraşul natal, iar în vara următoare şi-a urmat grijile lucrând într-un cimitir aflat la o mie de kilometri depărtare de cei dragi. Salariul de grădinar din ţara îndepărtată este de aproape 5 ori mai mare decât cel de medic rezident de acasă.
Dilema este una singură: ce e mai bine să fii, grădinar într-un cimitir din Austria sau medic rezident în România? Indiferent de răspuns, simpla existenţă a unei astfel de întrebări este revoltătoare. Revoltătoare!