Dictatura orgasmului

Tradiţionalul război dintre generaţii a devenit astăzi mai ascuţit ca niciodată. Din ce în ce mai mulţi părinţi se declară îngrijoraţi de libertinajul vieţii adolescenţilor şi din ce în ce mai des sunt auzite printre tineri acuze ce condamnă conservatorismul şi îngustimea mentalităţilor universului parental. Dacă în urmă cu doar două generaţii prestigiul părinţilor în familie avea valenţele inviolabilităţii papale, astăzi, taţii şi bunicii sunt surprinşi de o nouă epocă a hegemoniei nevârstnicilor.
Barometrul de Opinie Publică dat publicităţii cu câteva săptămâni în urmă a cuprins şi întrebări legate de viaţa sexuală a românilor. Dintre concluzii răsar de netăgăduit diferenţe morale uriaşe între generaţia matură şi cea tânără. Dacă pentru 52% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani este bine să ai relaţii sexuale înainte de căsătorie, doar 19% dintre cei cu vârste între 50 şi 60 de ani sunt de aceeaşi părere. 50% dintre respondenţii din categoria de vârstă 45-65 de ani s-au căsătorit virgini, acelaşi lucru fiind valabil doar pentru 25% dintre cei până în 34 de ani. Poate cea mai bună exemplificare a diferenţelor intergeneraţionale este răspunsul la întrebarea „Când este bine ca două persoane să aibă relaţii sexuale?“. Dintre cei din grupa de vârstă 45-65 de ani, 42% răspund că doar atunci când sunt căsătoriţi, în timp ce acelaşi răspuns e dat de doar 16% dintre cei cu vârste între 18 şi 34 de ani. Toate aceste cifre sunt, de fapt, zvonurile războiului acerb al cărui câmp de bătălie este căminul multor familii. Care este însă originea acestei escaladări a conflictului dintre generaţii?
Puţini remarcă faptul că societatea românească de tranziţie este supusă în prezent efectelor întârziate ale revoluţiei sexuale din Occidentul anilor ’60. După căderea comunismului, accesul facil la metodele contraceptive a adus în România importanta diferenţiere a plăcerii erotice de îndatorirea reproductivă, căci pentru prima dată femeilor române li se oferă puterea de a-şi controla fertilitatea. Dispare astfel întreaga gamă a angoaselor feminine care reglau şi cenzurau înainte o bună parte din universul erotic prematrimonial. Mai mult, presiunile noii pieţe a plăcerii erotice exercită un adevărat rol educativ asupra tinerilor postdecembrişti. Mass-media abundă în preamăriri ale zeului plăcerii şi în cvasisanctificarea necesităţii orgasmului simultan, căci în Occident s-a descoperit de mult că urmărirea exigentă a juisării deschide porţile unei imense pieţe de consum.
Sfârşitul inegalităţii erotice dintre bărbaţi şi femei împreună cu noua dictatură mondială a orgasmului au ajuns şi în casele românilor. Crescuţi cu teste de personalitate din revistele gen Cosmo sau Playboy, adolescenţii şi tinerii de astăzi impun un nou stil al individualismului hedonist. Vechea cenzură morală a părinţilor nu mai are putere asupra unor odrasle al căror principal aliat este pilula contraceptivă. Trecem aşadar printr-o stranie replicare a fricţiunilor intergeneraţionale experimentate în vestul anilor ’60. Specificul local este dat de o prelungită convieţuire sub acelaşi acoperiş a două generaţii de români, dificultăţile economice punându-şi amprenta şi asupra acestui domeniu. Acest specific adânceşte lupta dintre adulţii educaţi în spiritul unei economii a plăcerii şi tinerii exponenţi ai eliberării sexuale. Timpul ţine însă cu aceştia din urmă, traiectoria societăţii româneşti îndreptându-se fără ezitare către o nouă dictatură… cea a orgasmului.