Cred că, dacă ar trebui să rezum într-o propoziţie mandatul lui Traian Băsescu, aceasta ar suna cam aşa: are o agendă bună şi nici un fel de strategie prin care să promoveze această agendă. Moţiunea căzută în parlament a fost, în primul rând, un eşec al preşedintelui şi cred că e momentul să respire adânc şi să se gândească unde vrea să ajungă, pentru că nu prea îi iese mare lucru.
Întors din referendum cu legitimitate, dar fără putere reală, preşedintele avea acum o oportunitate să recâştige influenţa asupra politicilor guvernamentale, pe care a pierdut-o la ruptura de PNL. Influenţa asupra politicii guvernamentale este miza oricărui om politic, inclusiv pentru preşedinţi, indiferent de bazaconiile pe care vi le îndrugă unii care citesc îngust Constituţia. Un preşedinte ales direct trebuie să aibă influenţă asupra politicilor guvernamentale măcar pentru a fi reales, şi asta au încercat şi Ion Iliescu, şi Emil Constantinescu, care acum joacă rolul de virgine constituţionale.
Dar Băsescu a pierdut contactul cu puterea reală la ruptura de guvern, aşa că mandatul său riscă să fie sterp, mai ales dacă asaltul politicienilor asupra DNA va avea succes. O fi frumos să te prezinţi mereu pe post de preşedinte al poporului, care se opune oligarhiei, dar este ineficient.
Mircea Geoană i-a ridicat o minge la fileu prin depunerea moţiunii. Ce a făcut Traian Băsescu? I-a pus beţe în roate. Iniţial, a declarat că în nici un caz nu îl va numi premier pe Geoană. De ce trebuia să spună asta fără să-l oblige nimeni? Oricum, numirea premierului e un atribut al preşedintelui, deci de ce era nevoie să submineze poziţia lui Geoană în PSD tocmai când acesta îi făcea un bine? A continuat pe această linie declarând că se gândeşte să refacă dreapta, cu PD şi PNL. Scenariu şi iluzoriu, la cât s-au îndârjit liberalii împotriva sa, şi contraproductiv pentru că, din nou, a pus beţe în roate moţiunii, adică şansei sale de a avea un cuvânt de spus în formarea unui nou guvern. În fine, a ajuns la guvern de uniune naţională şi la avertismente adresate unor parlamentari pe care îi ştia ostili. Când ştii că unii sunt destul de nervoşi cât să te suspende, dar ai nevoie de votul lor, nu te apuci să le dai lecţii, mai bine taci din gură.
Ce plan a avut Băsescu în legătură cu moţiunea? Nici unul. Mai mult a încurcat apele. De fapt, nu doar că nu a avut un plan, dar nici măcar nu a ştiut să profite de oportunităţile oferite de alţii. Cine pierde clar din respingerea moţiunii? Traian Băsescu. Cel puţin, Mircea Geoană a demonstrat că are curaj, iar scorul a fost foarte strâns. Marea tabără Iliescu – Năstase a mobilizat doar câteva voturi. A fost destul cât să pice moţiunea, dar insuficient cât să arate că Geoană e slab în partid. E mai bine să ai un plan şi să ratezi la mustaţă decât să vorbeşti incoerent şi să nu ştii ce vrei. Traian Băsescu este un politician bun, dar un strateg execrabil. Pentru început, ar face bine să ştie când trebuie să tacă.
