2.9 C
Craiova
joi, 26 decembrie, 2024

Pomana porcului

Primul nostru an în UE se încheie. Deşi părerile diferă în legătură cu cine e vinovat, diagnosticul e unanim. A fost un an rău, un an prost, un an pierdut, un an în care ne-am arătat, în sfârşit, cum suntem, nemaifiindu-ne frică de UE. Nu numai că am pierdut timpul cu suspendarea nereuşită a preşedintelui, dar s-au trecut tone de legi aberante, unele întoarse din drum de Curtea Constituţională (un număr fără precedent), altele nu. Planurile operaţionale pentru cheltuit fonduri europene se târâie la Bruxelles, unde sunt în mare măsură rescrise de experţii Comisiei. Agenţiile care evaluează performanţele ţărilor au început să ne dea bile negre. Clasamentele de sfârşit de an, ca şi sondajele, au arătat că nu doar am rămas cea mai coruptă ţară din UE, ci brusc percepţia corupţiei s-a înrăutăţit. Câtă vreme investitorii aveau impresia că ne luptăm cu corupţia, dădeau răspunsuri mai optimiste în asemenea sondaje. Deodată, toată lumea se plânge că se cere mită. Nu e de mirare. Într-un climat în care guvernul încearcă să închidă DNA ca să poată după aceea să dea legi în favoarea tuturor amicilor (oricum o face, dar plăteşte: uite că DNA a reuşit în ultimii doi ani să pună sub cercetare nouă miniştri), desigur că nimeni nu mai crede că există voinţa politică de a curăţa România. Dimpotrivă.
Se crede greşit că marea problemă în România e bacşişul dat la doctor sau la poliţaiul de trafic. Nu e aşa. Mita către administraţie a scăzut constant în ultimii patru-cinci ani. Orice şofer ştie că ai mult mai rar ocazia să mituieşti poliţia de trafic, pe care o vezi mai des decât înainte trăgând pe dreapta Mercedesuri şi BMW-uri. Miniştrii sănătăţii sunt de vină că au lăsat personalul sanitar plătit atât de prost, când a curs cu bani pe la bugetari, astfel că acum cei mai buni pleacă în restul UE. Problema mare nu e însă a corupţiei individuale, ci a celei de stat. În 2004, un secretar de stat (Sergiu Sechelariu) a fost dat afară în premieră pentru că aloca discreţionar (şi, evident, pe criterii de clientelă politică) banii de infrastructură. Legi trecute în 2003 şi 2004 precizau pentru prima dată mecanismele exacte, matematice, prin care fondurile pentru regiuni se alocau conform unor criterii clare, pentru a reduce discreţia şi abuzurile. Ar fi trebuit să fie începutul unei noi ere. Dar noua eră a durat numai doi ani, ca în 2007 să ne întoarcem de unde am plecat.
Există două filosofii de alocare a fondurilor de la buget, obţinute prin taxe. Una, cea liberală, încearcă să restituie cât mai mult celor care au contribuit mai mult. Oamenii, ca şi regiunile înstărite, sunt favorizate. A doua filosofie, social sau creştin-democrată (aceste două doctrine sunt apropiate la acest capitol), încearcă prin distribuirea banului public să corecteze inegalităţile. Cei bogaţi plătesc disproporţionat faţă de cei săraci şi primesc puţin sau nimic de la stat. Regiunile mai puţin prospere primesc redistribuiri serioase de la cele bogate. Dar în ambele filosofii distribuţia urmează o ideologie politică şi socială ale cărei criterii sunt transparente şi universale. Aceasta e definiţia modernităţii. În ţările din lumea a treia, însă, sistemul nu funcţionează aşa. Banii sunt distribuiţi în mod particular, nu universal, cu anumite grupuri sau persoane bucurându-se de favoritisme. Miza politicii nu mai este transpunerea în practică a unei ideologii sau a unui program, ci mituirea unui număr cât mai mare de clienţi influenţi, care te pot ţine la putere. De asta legile impuse nouă de Uniunea Europeană încearcă să precizeze cât mai clar cum sunt alocate fondurile, pentru a limita asemenea comportamente. Că ei ştiu bine cum suntem. În ce altă ţară din Europa, într-un singur mandat electoral (2000-2004), jumătate din primarii aleşi s-au mutat la alt partid, cel de guvernământ, că altfel nu căpătau fonduri?

Anul 2007 a adus o deteriorare dramatică din acest punct de vedere. Pentru a eluda legile care au criterii clare de distribuire a fondurilor, s-au creat fonduri noi, de la ecologie la educaţie, care nu mai sunt supuse nici unor criterii, că acum suntem membri plini UE şi facem cum vor muşchii noştri. Acestea s-au distribuit integral clientelar ca să plătească sprijinul pentru guvernul liberal ultraminoritar, ducând la situaţii aberante ca nefinanţarea şcolilor din regiuni politic controlate de democraţi. Dar şi fondurile la care există criterii au fost mulse arbitrar într-un fel de neimaginat. Trecând în revistă anexa nr. 7 din Legea bugetului pe 2008, care prevede sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale, se vede imediat că diverşi baroni locali şi-au vândut scump sprijinul pentru Legea bugetului. Judeţul Teleorman, al cărui preşedinte de CJ este vicepreşedintele PSD Liviu Dragnea, a avut alocate iniţial în buget 55 de milioane de lei.

În condiţiile în care se afla oricum printre judeţele cu cei mai mulţi bani alocaţi, după dezbaterile din comisiile parlamentare, judeţul lui Dragnea a mai primit 29 de milioane. La fel şi judeţul Iaşi, care a primit iniţial 62 de milioane, iar în comisii încă 20, sau Ialomiţa, care a luat cu 44% mai mult decât primise iniţial, Galaţi, suplimentat cu 20 de milioane, sau Olt, cu 30. Deşi e un judeţ cu venituri mari, Bacăul lui Viorel Hrebenciuc a primit 80 de milioane. Pentru Vrancea, Marian Oprişan a negociat direct cu Bogdan Olteanu pentru 74 de milioane. Nu se mai pune deja problema că aceste fonduri servesc la egalizare, nu mai există legătură între cât primeşti şi cât produci. Simplul fapt că se negociază fondurile bugetare la nivel de PNL, cu Olteanu, şi nu la guvern, cu ministrul finanţelor, arată că mecanismul s-a politizat complet. Nici nu mai comentez că mulţi din şefii acestor judeţe sunt pe lista neagră, pentru profit din conflict de interese sau alte şmecherii. E de la sine înţeles.

Sper ca această mare pomană a porcului, distribuită pe şest în ultima săptămână înainte de Crăciun, va sta în gât celor care au dat, cât şi celor care au luat. Deşi scopul lor final este să o folosească la mita electorală, deci să arate ceva votanţilor din aceşti bani, mi se pare că au pus porcul la îngrăşat foarte târziu. La capacitatea lor administrativă, nu prea văd ce ispravă vor face până la locale, ce mari drumuri şi telescaune se vor inaugura. Totul e ca după alegeri să reuşim să revenim la sistemul corect, nu să aducem pe alţii care să înceapă redistribuirea în sens invers.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU