Schimbări rapide

Am fost absent mai mult timp din paginile Gazetei de Sud, nu de lene, ci din cauza unei gripe ciudate, care m-a ţinut la pat sau abia umblând pe picioare mai bine de două săptămâni. Fără febră, dar cu oasele parcă bătute şi cu muşchii – mă rog, ce a rămas din muşchi – făcuţi zdrenţe. Capul nu mergea nici să ducă două gânduri unul după altul. Nu am luat nici un antibiotic, în ciuda reţetelor kilometrice, pentru simplul motiv că ştiu din experienţă că, dacă iei antibiotice, gripa durează o săptămână, iar dacă nu iei, durează şapte zile.
Când te retragi complet din viaţa reală şi devii domestic, lumea are alt ritm şi alte dimensiuni. Dacă stai spectator, ţi se pare că nimic nu se schimbă sau dacă apare ceva nou este doar o altă faţetă a unor lucruri vechi. Dacă eşti spectator şi nu participant, orice nouă informaţie este doar o confirmare a unor structuri mai vechi pe care le poţi reproduce imediat. În perioada acestei izolări casnice, am priceput de ce mie – ca participant – mi se par unele lucruri fundamentale, esenţiale, istorice, iar altora, doar spectatori, li se par doar aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Şi au fost câteva întâmplări care, într-adevăr, apar diferite dacă le priveşti dinăuntru sau dinafară.
Un fapt de acest gen este reîntoarcerea greilor în PSD. Miron Mitrea se reîntoarce şef de campanie electorală şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, acesta din urmă un post la care renunţase după ce pierduse cursa pentru secretariatul general al partidului la Congresul din decembrie 2006. Atunci a fost înfrânt de Titus Corlăţean, un tânăr bătăios şi inteligent, ce părea reprezentantul noului val în social-democraţia românească. Miron Mitrea a priceput mesajul, s-a retras din funcţia obţinută la Camera Deputaţilor şi s-a ocupat de treburile sale de simplu deputat. Acum s-a reîntors, dar şi-a făcut sediul de campanie diferit de sediul oficial al partidului din Kiseleff, sediul neoficial din Atena 10, unde domneşte Ion Iliescu, sau modernul sediu din Ion Ionescu de la Brad, unde – între timp – s-a mutat Adrian Năstase. Miron Mitrea va face ce ştie: campanie cu organizaţiile de partid. Competitorii săi reali sunt Dan Motreanu, imberbul secretar general de la liberali, greoiul Vasile Blaga de la PD-L şi Ghiţă Funar de la PRM. Nimeni nu ştie dacă Mitrea sau Blaga va fi câştigător. Ceilalţi doi joacă în liga a doua. De bătălia lor depinde cine va guverna România în următorii patru ani.
Alt fapt care pare altfel dinăuntru decât de dinafară este votul favorabil acordat de delegaţii la Consiliul Naţional lui Adrian Năstase. Presa l-a primit pe Adrian Năstase cu un cor de reflecţii negative: mătuşa Tamara se întoarce, termopanele vin la conducere, citiţi stenogramele PSD ca să vedeţi ce penal e Năstase ş.a.m.d. Între delegaţii PSD însă, votul a avut o cu totul altă semnificaţie. Mesajul celor care l-au pus pe Adrian Năstase în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional a fost dublu: unul către Traian Băsescu şi celălalt către Mircea Geoană. Delegaţii pro-Năstase i-au spus lui Traian Băsescu: domnule comandant, ţi l-am dat doi ani, l-ai avut în mână cu justiţia, DNA, serviciile şi paraserviciile şi nu l-ai dovedit. Îl aducem înapoi şi va fi unul din concurenţii tăi. Mesajul către Mircea Geoană a fost încă şi mai clar: nu ne place cum conduci. Avem nevoie de un şef, nu numai de un preşedinte. Dar aceste două mesaje nu înseamnă deloc că Adrian Năstase a fost preluat fără condiţii. Partidul Social-Democrat nu mai este deloc cel care era în 2000 sau în 2005. Conducerea locală a acestui partid a învăţat că are votul în mână, la congrese, la consilii, la şedinţele de alegeri şi nu va mai renunţa niciodată la acest drept. Dacă Adrian Năstase nu împlineşte aspiraţiile cadrelor, va avea de înfruntat din nou votul adversativ al delegaţilor, cum i s-a mai întâmplat la Hotelul Confort sau cum li s-a întâmplat altor figuri emblematice ale partidului.
Şi, în fine, s-a votat legea votului uninominal. Nu este chiar uninominal, pentru că numai cei care fac 50% plus unu din voturile exprimate într-un colegiu electoral ştiu sigur că vor fi membri ai parlamentului. Ceilalţi intră în sistemul de listă, cu redistribuţie la nivelul judeţului şi la nivel naţional, cum am mai avut. În plus, preşedinţii consiliilor judeţene sunt şi ei aleşi uninominal. Consecinţele acestei legi vor fi multe şi profunde. Deocamdată, să vedem dacă o va contesta cineva la Curtea Constituţională sau dacă preşedintele Băsescu o va promulga. Căci o poate reîntoarce la parlament cu cereri de modificare, iar procesul legislativ se reia. Nu am crezut că se va face. Mulţi parlamentari din toate partidele sunt împotriva acestui vot. Dar s-a făcut, chiar dacă prim-secretarii judeţelor din vremea comuniştilor au de ce să fie invidioşi. Când erai prim-secretar de judeţ, tăiai şi spânzurai, dar nu ştiai niciodată cât de lung îţi este mandatul. Odată te puteai trezi că eşti trimis la Editura Tehnică pe un post oarecare, numai pentru că te-ai uitat urât la ce trebuia să te uiţi lăcrimând de fericire. Acum, preşedinţii consiliilor judeţene taie şi spânzură, dar au un mandat garantat de patru ani. Chiar dacă apoi vor bate drumul DNA-ului, cum fac mulţi azi. Cam degeaba, e drept.