A început campania electorală pentru alegerile locale. Ce contează că startul s-a dat înaintea datei oficiale? Dar regulile jocului nu mai au nici o valoare atât timp cât toţi le încalcă.
Ne-am obişnuit însă, aceasta este cea mai mică problemă. Sincer, mă deranjează modul în care candidaţii la primării percep campania şi mai ales cum aceştia percep alegătorii. Poate în marile oraşe nu este prea vizibil, dar în mediul rural a început o cursă contra cronometru de mituire a alegătorilor. Nu este un termen forţat. Sacoşe de zahăr, ulei, câteva kilograme de carne, chiar plicuri cu un milion sau două de lei, toate acestea se află în raniţele „şoşonarilor“, ale agenţilor electorali care bat din poartă în poartă pentru a convinge că omul lor este cel mai darnic şi mai milos candidat şi prin urmare merită votul satului. Dacă în week-end se mai pune de o paranghelie în mijlocul satului, cu mici, bere gratis şi muzică, cu atât mai bine. Veselie mare, chef de pomină, dar tare îmi este teamă că se lasă cu mahmureală şi cu dureri de cap după vot. Oare la atât se rezumă votul la primărie? Se măsoară în kilograme de carne sau decibeli? Ar fi bine să credem că tot acest arsenal pre-electoral prin sate şi comune constituie doar „încălzirea“, pentru ca din luna mai candidaţii să iasă în faţa alegătorilor cu programe de dezvoltare rurală, de reconversie profesională, de reabilitare a infrastructurii. Tot la fel vor susţine proiecte care să fie finanţate din fonduri europene cu ţintă fixă pe educaţie, domeniu sanitar şi pe consolidarea structurii de afaceri, stimulând apariţia de microîntreprinderi, făcând astfel tranziţia necesară de la o economie neperformantă agricolă, bazată pe autoconsum, spre una intermediară nonagricolă. Dar, nu fiindcă aş fi un pesimist incurabil, nu cred că o să auzim de aşa ceva. Desigur, vor exista câţiva candidaţi care să înţeleagă importanţa funcţiei de primar, alta decât interesul pentru propriul buzunar şi valoarea imobiliară a terenurilor din mediul rural, dar aceştia se vor număra pe degete. Problema aceasta nu se regăseşte decât în discursurile de la centru. Fondurile europene, absorbţia eficientă a acestora, dezvoltarea locală ţinând cont de strategia regională sunt subiecte de seminare, nu de convins alegătorii. Primul-ministru afişează prea mult optimism. Recent, aflat în vizită în judeţul Vrancea, Domnia sa sublinia că are ambiţia de a transforma România dintr-o ţară care a jucat până acum un rol mai degrabă modest şi timid într-o ţară care poate să fie pe măsura potenţialului ei, o ţară de 20 – 22 de milioane de locuitori, care este cea mai mare din zona Europei Centrale şi de Sud – Est, după Polonia. Totodată, a vorbit despre importanţa fondurilor europene şi despre marea responsabilitate a autorităţilor locale de a promova proiecte de dezvoltare. „Într-o ţară modernă, civilizată, europeană este normal ca guvernul şi autorităţile să facă eforturi pentru a asigura locuri de muncă. Pe de o parte, economia cere forţă de muncă, pe de altă parte, există în mediul rural un rezervor care are încă de unde să furnizeze forţă de muncă. Cu alte cuvinte, trebuie să se întâlnească cererea cu oferta, iar aici este rolul autorităţilor. Nu cred că putem să ne derogăm de la această obligaţie şi veţi avea de câştigat şi dumneavoastră, cei care reprezentaţi autorităţile: cu cât întreprinderile vor avea mai mulţi angajaţi, cu atât veţi avea contribuţii mai importante la bugetele locale şi veţi putea realiza programele pe care le doriţi“, a declarat Domnia sa. Un discurs bun – şi nu mă îndoiesc asupra preocupării guvernului în atingerea unui grad ridicat şi eficient al absorbţiei fondurilor europene. Dubii am însă când vine vorba despre interesul şi priorităţile autorităţilor locale, începând de la consilii judeţene şi până la primăriile atât de vânate acum de pretendenţi în precampania electorală. Cum se măsoară acest interes? Este foarte simplu. Prin implicare, iar aceasta lipseşte. Un singur exemplu. Luni şi marţi, la Cluj au avut loc lucrările şedinţei Comitetului de Monitorizare al Programului Operaţional Regional 2007-2013, organism înfiinţat cu scopul de a asigura eficacitatea şi calitatea implementării programelor cu finanţare europeană din care fac parte reprezentanţi ai guvernului, la nivel de secretar de stat, şi Regiunilor de Dezvoltare, la nivel de preşedinţi de consiliu judeţean desemnaţi prin hotărâre a Consiliilor pentru Dezvoltare Regională (CDR), reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, reprezentanţii desemnaţi prin hotărâre CDR, la nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic, sindicate sau societatea civilă, ai altor ministere şi instituţii centrale, ai celor opt Agenţii pentru Dezvoltare Regională. Dacă în prima zi a lucrărilor prezenţa a fost modestă, reprezentanţii consiliilor judeţene preferând să nu treacă pe la hotelul Agape din Cluj, a doua zi dimineaţă participanţii îşi făceau probleme că nu vor avea cvorumul legal ţinerii şedinţei. Aceasta, în condiţiile în care pe agendă figurau lucruri importante precum stadiul implementării Programului Operaţional Regional şi alocarea financiară. Or, dacă interesul manifestat la nivel de consiliu judeţean este atât de mic, ce pretenţii să ai la nivel de comună? Se explică de ce în campania electorală candidaţii la primării se prezintă în faţa alegătorilor cu sacoşe de alimente, bani, mici şi bere gratis, în loc de proiecte de dezvoltare locală. Petrecerea abia a început.
