Ursitoarele

„E o pasăre! E un avion! E Superman!“. Ţineţi minte replicile din film? Nu vreau să vă dezamăgesc. Dar nu e nici pasăre, nici avion, nici măcar Superman. Este, în schimb, inflaţie, scădere a ritmului de creştere economică, iar în loc de Superman, avem trei ursitoare: FMI, Comisia Europeană şi Comisia Naţională de Prognoză. Ce zic ele?
Cronologic, întâi a fost FMI: creştere economică aproape de 6% în 2008 şi cam 4,7% în 2009. Apoi, a fost Comisia Naţională de Prognoză: creştere economică de 6,5% în 2008 şi 6,1% în 2009. Şi, în fine, Comisia Europeană. Ea vede creşterea economică de 6,2% în 2008 şi 5,1% în anul 2009. Optimişti sau pesimişti, tendinţa este aceeaşi: ritmul de creştere economică va scădea în 2009. Ce înseamnă asta? Ritmul veniturilor la buget va scădea. Dar cel al cheltuielilor? Ei bine, aici avem cel mai bine explicată tendinţa prin viziunea celor de la FMI şi Comisia Europeană.
Şi anume, deficitul bugetar. Fondul Monetar Internaţional avertiza că, în anul 2008, deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat (pensii) va atinge 3,3%. Mult. De ce? Plăţile vor fi mai mari decât cheltuielile. Or, în acest caz, se va transfera pentru bugetul de pensii de la alte bugete. În regulă, dar…
… darul vine de la Comisia Europeană, care spune că deficitul bugetului general consolidat s-a situat în anul 2007 la doar 2,5% din PIB din două motive: „Nerealizarea cheltuielilor de capital şi veniturile care au performat bine“. Altfel, cu siguranţă deficitul bugetar ar fi fost de peste 3% din PIB. Ce înseamnă cele două motive? Primul, spun doar în treacăt: nu autostrăzi, nu spitale, nu agricultură, nu investiţii în sănătate. Al doilea? Nuanţez: faptul că veniturile au performat bine corespunde, pe de-o parte, unei mai bune conformări la plată, iar pe de altă parte, unei majorări de fiscalitate. Da. În anul 2007 s-a majorat fiscalitatea (taxa specială pentru prima înmatriculare, instituirea celor trei salarii minime pe economie şi automat forţarea plăţii taxelor la un nivel mai mare, impus prin lege etc.). Şi, nu în ultimul rând, veniturile au performat bine tocmai pentru că inflaţia a mers prost. Preţurile mai mari generate de inflaţie au dus la încasări mai mari la diversele bugete. E bine? E rău? Pe ansamblu, e de rău. Inflaţia şi-a inversat trendul în anul 2007, şi nici 2008 nu se simte prea bine din punctul ăsta de vedere.
Apoi, ce vede Comisia Europeană? Pentru 2008, vede un deficit bugetar în buza deficitului excesiv: 2,9% din PIB. Adică, datorie de 2,9% din PIB – de peste patru miliarde de euro. Şi v-am mai spus cum se acoperă datoria: fie prin împrumuturi (rostogolirea plăţilor majorate în viitor), fie prin tiparniţă. Cea de-a doua variantă generează inflaţie. Şi nu ne place. Şi atunci, rămânem la prima. Rezultatul? Majorarea datoriei bugetare în anul 2009: 3,7% deficit bugetar. Aşa vede Comisia Europeană.
Şi mai vede ceva: pericolul despre care ai noştri spun că nu mai e. Dar v-am avertizat în numeroase rânduri că restrângerea/plafonarea deficitului de cont curent este doar o dorinţă, nu şi putinţă. Comisia vede adâncirea deficitului de cont curent de la 13,9% din PIB în anul 2007 până la 16,1% din PIB anul acesta şi 16,2% în anul 2009. Iar e rău. Din două motive: primul, pentru că se majorează. Iar această majorare reprezintă, de fapt, împrumuturile nete din restul lumii pentru economia României. O să spuneţi: sigur, asta înseamnă că suntem credibili din moment ce lumea ne împrumută mai mult. Eu aş spune astfel: suntem vulnerabili. Pentru că eşti împrumutat mai mult cu premisa că mai mult profit se va stoarce/va rezulta de la tine. Şi dacă nu? Dacă nu, banii pleacă. Şi generează depreciere, inflaţie, scădere a ritmului de creştere economică. Al doilea motiv: deficitul de cont curent se majorează ca pondere în PIB, dar investiţiile străine directe nu se majorează semnificativ. Adică eventual vor creşte peste nivelul de şapte miliarde de euro atins în 2007. Dar nu cu mult. Asta înseamnă că riscul plecării la o eventuală manifestare a vulnerabilităţii este şi mai mare. Interesant este că ai noştri văd o restrângere a deficitului în 2008 la 13,6% din PIB, iar în 2009, până la 12,5% din PIB. Cum naiba se întâmplă că, pornind de la aceleaşi date, rezultatele să fie de sens opus? Nu se întâmplă prima dată. Dar la final tragem linie şi vom vedea din nou cine are dreptate. Mai degrabă ei.
Dar inflaţia? V-am spus încă de la jumătatea anului trecut că riscăm să ratăm ţinta şi în 2007 şi, iată, şi în 2008. De ce? Motivele le veţi regăsi citind editorialele din zilele de luni ale anului trecut. Vă mai aduceţi aminte că indicele armonizat al preţurilor de consum este cel care contează pentru aderarea la zona euro. Ce văd ai noştri? Prin indicele preţurilor de consum văd 5,8% la final de 2008 (ratare de ţintă) şi 4% în 2009 (în ţintă). Dar, armonizat, văd 7,5% în 2008, şi, atenţie, aproape înjumătăţire, 4,5% în 2009. Ce vedea ea, ea – Comisia? Armonizat, vede 7,6% în 2008 şi 4,8% în 2009. Neplăcut, dar adevărat. Inflaţia va fi mare anul acesta şi va antrena, pe medie, o inflaţie anualizată mare şi anul viitor.
Aşa că, în mare, ce ne spun ursitoarele? Ritmul de creştere economică se va încetini. Inflaţia este mare şi va rămâne mare şi anul acesta. Iar îndatorarea noastră faţă de împrumuturile de oriunde se va majora. Avem vreun motiv să spunem: sunt ele nişte ursitoare rele, care au ceva cu noi? Din păcate, nu. Şi, tot din păcate, anii electorali (2008 şi 2009) vor excela prin orice, mai puţin prin luciditate a cheltuielilor. Iar lipsa de luciditate poate conduce la derapaje suplimentare. De la principalele două: îndatorarea mare şi în creştere concomitent cu impozitarea ascunsă a veniturilor populaţiei, prin inflaţia reinflamată.