Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dăruit Olteniei un nou Mitropolit, pe Înalt Prea Sfinţitul Părinte Irineu. Câteva cuvinte despre viaţa Mitropolitului nostru. S-a născut la 16 noiembrie 1957 în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea, într-o familie în care slujirea lui Dumnezeu este regulă de viaţă. Tatăl său a fost cântăreţ de strană, fraţii îi sunt preoţi şi surorile măicuţe în mânăstire. În anul 1974, la o vârstă foarte tânără, avea abia 17 ani împliniţi, a intrat ca frate la Mânăstirea Frăsinei – un loc de rugăciune şi nevoinţă duhovnicească de înaltă trăire creştină cunoscut şi sub denumirea de „Athosul românesc“. În anul 1980 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul“ din Craiova, iar în 1983 a depus voturile monahale, primind numele călugăresc de Irineu. Înalt Prea Sfinţitul Irineu este licenţiat în teologie, la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a urmat studii de teologie la Paris, şi a obţinut în anul 1991 titlul de Doctor în Teologie la Institutul „Saint Serge“ din Franţa. În cadrul acestui institut a predat vreme de doi ani Istoria culturii şi civilizaţiei bisericeşti universale. La 6 octombrie 1991 a devenit ierarh al Bisericii, când a fost desemnat de Sfântul Sinod ca Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, cu numele de Irineu Slătineanul. Părintele Irineu a predat cursuri de Teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu, precum şi la Facultatea de Teologie din Craiova, al cărei decan este de aproximativ o jumătate de an. A fost preocupat permanent de filantropie, ca expresie a iubirii de semeni, preocupare a cărei materializare o putem afla în aşezământul social pe care l-a construit în comuna Grădinari, prin puterile proprii şi ajutat de câţiva creştini filantropi. Acest aşezământ, de fapt o instituţie de învăţământ numită Colegiul Naţional „Buna Vestire“, va oferi găzduire, ocrotire şi educaţie pentru aproximativ 200 de fete orfane care vor fi aduse aici din întreaga ţară. Aşezământul de la Grădinari este deocamdată şi din păcate unic în ţară…
Înalt Prea Sfinţitul Irineu este cunoscut prin atitudinea sa fermă faţă de necesara respectare a disciplinei monahale. Am fost martor la un cuvânt de învăţătură pe care Părintele Irineu l-a rostit în faţa stareţilor din Oltenia adunaţi la Tismana, cu ocazia unui simpozion. A fost cel dintâi ierarh ortodox pe care l-am auzit mărturisind deschis despre problemele vieţii monahale şi dojenind cu o dreptate îmbrăcată cu iubire creştinească pe cei rânduiţi să conducă obştile monahale din ţinuturile oltene. Părintele Irineu nu a uitat ca ierarh al Bisericii să ducă o viaţa modestă, aproape smerită. L-am văzut cum îşi conduce singur maşina – ani în şir o ponosită Dacie utilitară, iar de la o vreme un automobil ceva mai încăpător şi oarecum mai modern, tocmai util pentru a transporta diferite ustensile şi alte lucruri folositoare şantierului de la Grădinari. Fermitatea mărturisirii, severitatea dojanei, înţelepciunea dialogului şi iubirea de oameni vor fi calităţile cu ajutorul cărora Înalt Prea Sfinţitul Irineu va avea de luptat cu problemele din cuprinsul Mitropoliei Olteniei şi Arhiepiscopiei Craiovei. Slujirea la care este chemat va fi dificilă. Biserica din Oltenia este la răscruce – fie va urma calea spre Lumină pe care Mitropolitul Teofan a încercat să o aşeze, fie se va prăbuşi în întunericul pe care mulţi şi-l doresc pentru că este folositor intereselor lor egoiste şi meschine.
Mitropolitul nostru va avea de luptat înainte de toate cu imobilitatea clerului. Slujirea filantropică este absentă în majoritatea parohiilor din Oltenia, iar preoţii se adaptează cu mare încetineală noului context social-economic, ce ar impune prin efectele sale o prezenţă permanentă a preotului ca filantrop în rândul oamenilor săraci. O atare atitudine a făcut ca filantropia creştină să se enclavizeze în jurul unor centre sociale administrate de Asociaţia „Vasiliada“ şi de Sectorul Social, centre care rezistă în faţa greutăţilor, lipsei de personal şi de fonduri prin eforturile făcute de câţiva dintre membrii asociaţiei şi lucrătorii sectorului. O identică încetineală se resimte şi în pastoraţia tinerilor, în ciuda eforturilor făcute prin intermediul unor iniţiative precum Adunarea Tinerilor Creştini-Ortodocşi din Oltenia sau Grupurile Parohiale de Tineret, încetineală datorată birocratizării acestor iniţiative şi, mai ales, refuzului preoţimii – cu câteva excepţii sub cifra de 10 ca număr – de a da curs unei astfel de activităţi în parohii. În cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei bântuie grupuri de interese formate din preoţi şi mireni care activează în contradicţie cu Învăţătura Bisericii, grupuri – uneori numite oarecum impropriu „clanuri preoţeşti“ – care se înfruntă pentru a controla parohiile bogate din zonă, cu proprietăţile şi veniturile aferente, pentru a accede la diferite funcţii în cadrul structurilor administrative bisericeşti, funcţii care oferă nu neapărat o salarizare atractivă, cât mai ales o poziţie de influenţă în sistem. Un vârf al acestui aisberg îl constituie şi aşa-zisul sindicat al preoţilor din Oltenia, care promovează un mesaj antiierarhi şi schismatic, încălcând Canoanele Bisericii.
Numele de „Irineu“ înseamnă „Aducător de pace“, „Făcător de pace“. Mitropolia Olteniei are nevoie de o pace a slujirii lui Dumnezeu, adică de o pace vie a acţiunii şi nu de pacea întunecată a mormântului. Înalt Prea Sfinţitul Irineu are în ajutorul său pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe Sfinţii Bisericii noastre. Am convingerea că alături de Mitropolitul Irineu, pe drumul către Hristos, se vor regăsi toţi oamenii de bună credinţă ai Olteniei, preoţi, călugări şi mireni. Dumnezeu să ne ajute!
