România între 2009 şi 2010

Anul 2009 ne abandonează rânjind ironic, după ce a fost crescut, îngrăşat, răsfăţat cu speranţele noastre. A fost un an bun pentru unii, afacerile pe banii statului au mers strună, averile s-au mărit, DNA rămâne doar un banc sec, dosarele penale sunt puse la naftalină prin sertare, doar plevuşca este sacrificată, să vadă poporul că luptăm cu corupţia. Anul 2009 a fost un an rău pentru mulţi dintre români. Au pierdut locul de muncă, sunt restanţieri la plata ratelor pe la bănci, au fost izgoniţi din ţările vest-europene pentru că nu mai este nevoie de români pe acolo. E criză prin toată Europa. Anul 2009 a fost un an nefericit pentru naţiunea română. Al treilea an ca ţară membră a Uniunii Europene nu a oferit României nici eradicarea sărăciei, nici anihilarea corupţiei şi a mafiei politico-economice şi nici redobândirea demnităţii noastre ca popor european.
În 2009 am avut alegeri pentru Parlamentul European. Am decis ca în acest parlament să ne reprezinte români „geniali“ precum Vadim Tudor, Gigi Becali sau Elena Băsescu. Ce vor înţelege europenii din discursurile lor? Nu mai contează! În 2009 am fost chemaţi să ne alegem şi preşedintele. Oficial a fost reales Traian Băsescu. Pe la colţuri încă se aud şoapte că ar fi câştigat cei care au ştiut să fure mai bine, metodic şi cu discreţie. Marii proprietari de media şi-au arătat colţii şi s-au implicat făţiş în susţinerea lui Băsescu sau, mai ales, a lui Geoană. Redescoperirea puterii lor de a controla mulţimea a fost un cadou otrăvit pe care ni l-a făcut anul 2009. În acelaşi an 2009 a ajuns, în sfârşit, şi la noi criza financiară mondială. Deocamdată, ne agăţăm de speranţa că este doar o chestie trecătoare, deşi în fiecare lună, în acest an, au rămas fără loc de muncă mai multe mii de români. Tot anul 2009 ne-a adus gripa porcină. Aceeaşi speranţă ne determină să nu luăm în serios boala şi să credem că vom supravieţui, fără prea multe pierderi.
Aşa a fost să fie anul 2009. De fapt, aşa am hotărât noi, românii, să fie acest an. Peste câteva zeci de ore se va naşte anul 2010. Un an deja afectat de imbecilitatea fratelui mai mare, anul 2009. Se va naşte un an cu probleme, cu retarduri, cu malformaţii, cu bube. FMI şi Comisia Europeană ne vor cere să-i tăiem o mână şi un picior noului an 2010. Concedieri din sistemul bugetar, aşa-zise reforme economice care vor provoca, pe termen lung, concedieri şi din sectorul privat, îngheţarea salariilor şi a pensiilor, sacrificii. Sacrificii pe care, bineînţeles, le vom face noi, amărâţii, plebea.
Anul 2010 se anunţă însă a fi un an zemos pentru politruci şi oamenii de afaceri din umbra lor. Presa vest-europeană remarca zilele trecute că un controversat ministru al guvernului Boc, adică doamna Elena Udrea, controlează administrarea a aproximativ patru miliarde de euro destinate dezvoltării regionale şi
turismului, bani veniţi de la Uniunea Europeană. Cunoscută în Uniunea Europeană mai mult pentru fotografiile sexy din revistele mondene, pentru zvonurile că ar fi protejata preşedintelui Băsescu şi pentru acuzaţiile conform cărora Domnia sa ar ajuta, prin relaţiile politice pe care le are, la îmbogăţirea firmelor controlate de Dorin Cocoş, soţul, doamna ministru Elena Udrea este transformată de presa occidentală într-un fel de „sex-simbol“ al guvernului Boc. Doar atât poate acest guvern să ne ofere? Un sex-simbol? Ne ajută să fim credibili poveştile despre
doamna Udrea, spuse acum, în prag de an nou? Nu cred.
Anul 2010 va fi un an greu. Cu blonde sau fără blonde în guvern, primul-ministru Emil Boc va fi obligat să facă uz de toată capacitatea politică şi managerială pe care presupunem că o are, dat fiind faptul că preşedintele Băsescu l-a reconfirmat ca şef al guvernului, în ciuda stângăciilor şi erorilor pe care le-a făcut în anul 2009. Vom afla în curând dacă miza pe Boc a preşedintelui Băsescu a fost sau nu câştigătoare. Din păcate, banii pierduţi vor fi luaţi tot din buzunarul nostru, iar de va fi cu câştig, dumnealor, noii ciocoi, se vor bucura de agoniseală, nu noi.
Ce va fi în 2010 doar Dumnezeu ştie cu exactitate. Noi vom mulţumi lui Dumnezeu dacă vom fi sănătoşi, că sănătatea e mai bună decât toate, şi vom zice precum Eminescu, poetul sufletului nostru: „De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, / Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război“. La Mulţi Ani, români!