Noi suntem români?

La finalul maratonului, mai mult mediatic, de adoptare a bugetului de sStat pentru anul 2010, chiar de la tribuna parlamentului, am aflat un lucru interesant. Probabil, prea obosit şi stresat de valul revendicărilor şi al amendamentelor, premierul Emil Boc s-a exprimat nefericit. Le-a spus parlamentarilor că, din următoarea zi a aprobării proiectului bugetar, fiecare cetăţean român va avea siguranţa că se plătesc pensiile, salariile şi alocaţiile sociale. Cu alte cuvinte, dacă ne luăm după această declaraţie, toţi cetăţenii români – pensionari, salariaţi bugetari, şomeri şi toţi cei total dependenţi de plăţile de la bugetul de stat – să stea liniştiţi. Sincer, mă bucur nespus pentru aceşti cetăţeni, deoarece printre ei se află fiinţele cele mai dragi: părinţii mei, care aşteaptă poştaşul lunar cu sufletul la gură, bunica, o mare parte a rudelor şi prieteni, deşi nici la ei viaţa nu se anunţa uşoară. Dar stau şi mă întreb. Eu ce sunt? Întreprinzătorul care a avut curajul să-şi investească ultimii bani pentru a construi o afacere şi a o menţine în viaţă, angajatul de la privat, cel care a acceptat reduceri severe la salariu pentru a avea ce pune pe masă acasă, ce sunt? Dincolo de exprimarea primului-ministru, pusă de mine pe seama stresului, datele şi priorităţile bugetare demonstrează că în România, pe lângă cetăţeni, mai există şi apatrizi. Oameni fără alt drept decât acela de a plăti impozite la stat. Cât mai multe şi cât mai mari deoarece, ni se explică, sacul bugetar este secătuit, iar banii trebuie scoşi din piatră seacă, indiferent de risc. Vorbim aici despre un drept – de a plăti tot ce ai –  anulat imediat după declararea falimentului sau intrarea în şomaj. Degeaba întreprinzătorii privaţi atrag atenţia guvernului că în condiţiile actuale va trebui să pună lacătul pe afaceri, cu implicaţiile de rigoare. Nici o reacţie guvernamentală. Nici un sprijin eficient. Doar explicaţii şi promisiuni fără un orizont de timp. Poate că este normal căci, nu este aşa, mediul de afaceri este format din… apatrizi. Să se descurce aşa cum s-au descurcat şi până acum.
Extrem de riscantă abordarea bugetară calată pe schemele impuse de FMI. S-ar putea ca „apatrizii“ mediului de afaceri doar să dorească să supravieţuiască în acest an, căci „pronosticul“ dat de specialişti este extrem de rezervat. Şansele de resuscitare devin din ce în ce mai mici după complicaţiile apărute în urma acţiunii unor viruşi produşi în laboratoarele bugetare. Microîntreprinderile au fost scoase în afara legii. Acestea devin plătitoare de 16 la sută din profit. Care profit? Nu contează. Dacă nu există, atunci vor plăti impozitul minim, cel mult prea promis a fi anulat şi care a dus la dispariţia a 133.000 de firme.
Profesorul Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, deja nu mai crede în minuni. „Impozitul de 16 la sută va falimenta câteva zeci de mii de firme“, afirmă profesorul Nicolescu, neuitând să puncteze că „bugetul României este susţinut, în primul rând, de IMM-urile care susţin şi piaţa cu produse autohtone“. Zeci de mii de noi falimente vor aduce ţării alte zeci de mii de şomeri. Să nu mai punem la socoteală pesimismul fostului şef al ANAF, Daniel Chiţoiu.
„Renunţarea la impozitul de trei la sută din venit pentru microîntreprinderi va aduce 200.000 de noi falimente“ – declara acesta pentru Mediafax. Şi atunci, de unde vor veni bani la buget pentru plata salariilor şi pensiilor tuturor cetăţenilor români dacă apatrizii din mediul privat, patroni sau salariaţi, dispar pe bandă rulantă? Nimeni nu poate da un răspuns. Ajutoare de la stat pentru micile companii private autohtone? Lăsaţi orice speranţă. Aflăm că s-au tăiat 30 la sută din fondurile de stat destinate sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii. Programe anticriză există pe hârtie, prea puţine fiind aplicate. De exemplu, neimpozitarea profitului reinvestit este în vigoare, dar în actualele condiţii doar îi face să zâmbească pe întreprinzători. Singura certitudine pentru mediul privat este că s-a simplificat major procesul de dobândire a cetăţeniei române. În acest an, zeci de mii de apatrizi vor căpăta acest statut, ceea ce le garantează plata la timp a ajutoarelor sociale. Poate peste şase luni, aşa cum ni se promite, se va întâmpla o minune. Dar până atunci să asistăm la noua rundă de evaluare a Fondului Monetar Internaţional. Aproape sigur FMI va da drumul la 2,3 miliarde de euro din împrumut, bani din care jumătate se vor duce la buget pentru plata pensiilor şi salariilor… cetăţenilor români.