Sponsorii restructurării

Cuprinşi de febra examenelor cu Fondul Monetar Internaţional, reprezentanţii executivului au uitat până şi de Constituţie. Articolul 16 din legea fundamentală a ţării nu mai este de actualitate. În România, cetăţenii nu „sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“. Unii sunt mai bugetari decât alţii. Bugetarii, la rândul lor, sunt peste cetăţenii angajaţi în sistemul privat. Este o realitate regretabilă, care nu poate fi contestată. Demonstraţia o regăsiţi în recentele proiecte de ordonanţă de urgenţă ce privesc „măsurile pentru consecinţele restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat“. Ce prevăd aceste ordonanţe? Din păcate, veştile nu sunt bune. Disponibilizările pe bandă rulantă vor aduce în şomaj zeci de mii de oameni. Astfel, la capitolul concedieri, sectorul de stat a intrat în concurenţă directă cu mediul privat. Până aici, nimic de comentat. Aparent, criza a lovit imparţial, fără să se împiedice în natura capitalului. Doar aparent, căci executivul a înţeles să deruleze un proces de restructurare a propriilor companii cu banii contribuabililor. Să vă dau un exemplu şi o să mă refer la restructurarea companiilor din domeniul feroviar. Potrivit planurilor guvernamentale, numai de la CFR Marfă SA vor fi concediate aproximativ 6.380 de persoane. Toată compasiunea pentru aceşti oameni, dar de aici până la a discrimina categoriile de şomeri este o cale destul de lungă şi greu de explicat. Nu ştiu de ce pentru feroviari se decide protecţia socială din bani publici, iar pentru ceilalţi şomeri, fie ei bugetari sau din mediul privat, nu se prevede nimic. Cum să-i explici unui profesor sau unui agent de vânzări că de mâine trebuie să stea acasă doar pe ajutorul de şomaj, în condiţiile în care un fost angajat din sistemul feroviar primeşte salarii compensatorii la nivelul salariului mediu pe economie (1.390 de lei), plăţi de completare, câte 775 de lei, timp de 15 luni, şi 12 luni ajutor de şomaj (615 lei)? Măcar dacă aceşti bani ar fi plătiţi din bugetul propriu al CFR Marfă SA. Nu ar fi fost nimic de comentat. Dar banii destinaţi protecţiei sociale a feroviarilor disponibilizaţi provin din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetul alimentat de către toţi salariaţii din România. Curată discriminare, iar protestul directorului Consiliului Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, Ana Bontea, este cât se poate de întemeiat. „Proiectul instituie dreptul la salarii compensatorii şi venituri lunare de completare care se vor plăti din bugetul de asigurări sociale de şomaj numai pentru salariaţii concediaţi din domeniul feroviar. Pentru ceilalţi salariaţi concediaţi în 2009 şi ianuarie 2010 (din domeniul privat, IMM şi întreprinderi mari) nu au fost efectuate plăţi compensatorii din acest buget, angajatorii având obligaţia suportării plăţilor compensatorii în cazul concedierii lor, în condiţiile Codului Muncii. Potrivit Legii nr. 76 din 2002, la bugetul asigurărilor de şomaj contribuie în mod obligatoriu toţi salariaţii şi angajatorii din România, fiind interzisă orice discriminare în aplicarea acestei legi“, motiva Bontea avizul negativ dat ordonanţei menţionate în cadrul şedinţei Consiliului Economic şi Social.  
Înţelegem grija executivului pentru soarta unor oameni care îşi pierd peste noapte slujbele. Nu cred că feroviarii chefuiesc acum cu gândul că vor fi disponibilizaţi. Cu siguranţă, au probleme şi griji. Dar aceleaşi probleme şi griji le au toţi cetăţenii României care dau tribut crizei economice. În faţa legii, ei sunt egali şi ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi, indiferent unde au lucrat. S-a creat un precedent periculos. Contribuabilii se simt trădaţi, fiind peste noapte transformaţi în sponsorii programului de restructurare şi protecţie socială din domeniul feroviar sau minier. De aici şi reticenţa multora în a mai plăti taxe şi impozite într-un sistem care devine tot mai inechitabil pe zi ce trece. Iar pentru această stare de lucruri nu au nici o vină feroviarii care devin şomeri cu drepturi sporite. Vina este în cu totul altă parte, în cabinetele ministerelor din Bucureşti. De acolo, sectorul privat, şi el furnizor de şomeri pe bandă rulantă, nici nu se mai vede în ceaţa bugetară creată. În fapt, el pare că nici nu există.