Arestarea primarului: uragan sau ploicică?

La începutul anilor ’90, o uriaşă operaţiune judiciară devoala corupţia şi „morala şpăgii“ prezente de la cel mai de jos opincar până la cel mai important şef de partid politic din Italia. „Mani pulite“ a fost cel mai mare scandal de corupţie din istoria recentă a ţărilor europene. Miniştri au înfundat puşcăria, politicieni s-au sinucis, partide au dispărut cu desăvârşire de pe scena politică a Italiei. Dintr-un început, opinia publică i-a susţinut pe procurorii şi judecătorii care au declanşat acea dezinsecţie uriaşă în faţa căreia acuzatul Bettino Craxi, ministru şi lider politic, s-a apărat susţinând că oricum şpaga o primeau cu toţii.
O furtună într-un pahar cu apă, aşa este arestarea lui Antonie Solomon comparată cu uraganul iscat de „Mani pulite“. Însă, lumea politică şi de afaceri din România anului 2010 seamănă prea mult cu Italia acelor timpuri: în jurul banilor noştri, ai comunităţilor locale, buruiană cu buruiană şi-au încolăcit vrejurile. Interlopul, afaceristul unsuros şi politicianul pântecos ştiu ce să ungă şi cum să ascundă. Sunt cu toţii actorii unui joc în care afacerile nu sunt riscante pentru că se fac pe banii prostimii, iar preţuri au nu doar maşinile, ci şi oamenii.
Până ce justiţia nu se va pronunţa, oricine afirmă fără dovezi că Antonie Solomon este un actor conştient în acest joc murdar speculează. Dar reţinerea sa vreme de patru săptămâni sugerează că dovezile procurorilor DNA nu sunt doar apă de ploaie. În plus, reacţiile rapide ale Monicăi Macovei şi Cezar Preda, voci marcante şi credibile în PD-L, prin propunerea suspendării din partid a lui Solomon, sunt grăitoare. Însă, în acest moment, nu putem vorbi despre primarul Craiovei în termeni de vinovat/nevinovat. Este treaba justiţiei să facă asta. Acea justiţie care reprezintă în statul român o putere teoretic independentă şi care ne-a surprins pe toţi arestându-l pe primarul unui oraş de prim rang. Acea justiţie în care puţini dintre români au încredere, dar care este şi singura autoritate în faţa căreia, măcar temporar, politicianul român tremură. Şi asta este o veste bună.
Vestea proastă vine dinspre al patrulea actor al jocului murdar pe banii noştri. De obicei, el este un figurant, o cantitate neglijabilă şi nemăsurabilă. Dar în aceste zile a ieşit în faţă. A atârnat la fereastra Primăriei Craiovei o pancartă pe care scria „Solomon, primarul din inimile noastre“. A scandat în sala de şedinţe a Primăriei Craiova, acolo unde s-a organizat un protest de susţinere. A blocat printr-o manifestaţie „spontană“ traficul din centrul oraşului. Am fi putut noi, craioveni obişnuiţi, să protestăm în sediul primăriei sau să ne afişăm nemulţumirile pe faţada aceleiaşi clădiri? Dar ei nu sunt craioveni obişnuiţi. Ei sunt angajaţi ai primăriei, aplaudaci înspăimântaţi că îşi vor pierde rangul de paznici la porţile raiului birocratic. Priveam în ochii înlăcrimaţi ai unei funcţionare ieşite în stradă şi nu se aflau acolo nici iubirea pentru Solomon, nici respectul pentru cetăţeanul Craiovei. Se vedea doar spaima şi agitaţia haotică a unei gângănii al cărei cotlon călduţ şi întunecat a fost descoperit de gospodină. Spaima era de înţeles, spaimă de om, dar agitaţia era de insectă.
Cei care spun că Antonie Solomon este cel mai bun primar al Craiovei din ultimii 20 de ani au dreptate. Dar Solomon nu este un primar care a făcut minuni, ci un primar care şi-a făcut datoria. Dacă a construit cu o mână şi a luat şpagă cu cealaltă? Este un răspuns pe care trebuie să-l dea doar justiţia. Aşa s-a întâmplat în Italia anilor ’90. Bettino Craxi a fugit în Tunisia, dar locul său a fost cu repeziciune ocupat de alţii. Despre „Mani pulite“ nu se mai vorbeşte astăzi în Italia, iar de banii italienilor are grijă „naşul“ Berlusconi.