Nu-i călcaţi pe politicieni, că şi ei sunt şoferi!

Ca urmare a declaraţiilor acordate în ultima vreme de ministrul transporturilor, Radu Berceanu, cel mai recent interviu fiind oferit cotidianului Gândul, putem alcătui astăzi un top al principalelor justificări servite de autorităţi la întrebarea noastră nervoasă: „De ce nu avem încă autostrăzi?“.
Pe locul cinci în topul „Nu-i călcaţi pe politicieni, că şi ei sunt şoferi!“ se află măturicile arheologilor români. Periodic, aceştia descoperă ruine milenare aflate exact pe traseul proiectatelor autostrăzi de care au atâta nevoie urmaşii daco-romanilor. Reacţia autorităţilor este fie de a amâna construcţia până ce trece măturica de arheolog, fie de a muta traseul autostrăzii – este opţiunea ministrului Berceanu – cu câţiva kilometri convenabili mai încolo. Ferice de cel lovit în teren de o astfel de mutare!
Locul patru se acordă măiestriei cu care birocraţia românească pune beţe în roţile şoferilor plătitori de taxe. Bazat pe prezumţia de hoţie, statul român are obsesia controlului, impunând rigoare în respectarea unei legislaţii oricum uşor de păcălit. Pentru a începe construcţia unei autostrăzi decente, statul român are nevoie, mai întâi, de o prospectare a terenului pentru alcătuirea caietului de sarcini pentru licitaţie, apoi urmează licitaţia în sine, apoi procesul contestaţiilor, apoi aşteptarea venirii fondurilor… în final întreaga procedură se întinde pe o durată de aproximativ un an. E natural căci personalul ministerelor oricum acuză subdimensionarea.
Pe locul trei tronează însăşi Uniunea Europeană. Fondurile nerambursabile dăruite verişorilor estici mai săraci apar doar dacă dorinţa de a lucra serios la autostrăzi este demonstrată. Prin urmare, statul român trebuie mai întâi să scoată banul din buzunar şi să construiască jumătate din şosea, iar cealaltă jumătate este finanţată ulterior de Uniunea Europeană. O strategie care rămâne incompatibilă cu deprinderile autorităţilor de la Bucureşti. În plus, Uniunea Europeană împiedică statul român să-i tragă prea tare de urechi pe constructorii netrebnici, aceştia fiind ocupanţii locului doi în topul nostru.
Mai limpede, constructorii de drumuri sunt nişte pungaşi. Au profituri uriaşe din contracte, dar tot nu-şi fac treaba cum trebuie. Se contestă unii pe alţii, întârziind la nesfârşit procedura licitaţiilor, nu au scrupule, sunt vorace şi statul nu are ce le face. Într-un cuvânt: sunt nişte fiare. Recomandăm autorităţilor să încerce pe viitor să verifice calitatea de fiinţă umană a constructorilor care aplică la licitaţii.  
Cea mai frecventă motivaţie prin care autorităţile se scuză este sărăcia. N-avem buget. N-avem buget şi pentru că plătim prea mulţi bugetari, spune ministrul Radu Berceanu. În subtext deducem că este de vină cetăţeanul pentru această situaţie: prea mulţi doctori şi profesori sunt plătiţi de stat şi prea puţini cetăţeni aleargă cu sufletul la gură să-şi plătească dările. Oricum, duşmănia împotriva autostrăzilor este omniprezentă şi la Palatul Victoria, guvernul dăruind Transporturilor prea puţini bani din vistieria şi aşa goală.
După două decenii de capitalism îi putem, în sfârşit, arăta cu degetul pe cei răspunzători de lipsa şoselelor decente în România. Iată păcătoşii în ordinea crescătoare a importanţei: arheologii, funcţionarii, europenii, constructorii şi, în primul rând, noi, şoferii. Arză-i-ar focul iadului! Măcar acolo asfaltul să fie proaspăt.