Se dovedeşte din nou că oamenii cei mai importanţi ai statului român nu sunt nici parlamentarii şi nici membrii guvernului, ci bătrânii judecători de la Curtea Constituţională, indivizi nealeşi direct de către cetăţeni. Prin dinamitarea legitimităţii Agenţiei Naţionale de Integritate, aceşti prea-fosilizaţi ai justiţiei române au demolat unul dintre cele mai utile instrumente de supraveghere a corupţilor din clasa politică.
Dincolo de anchetele unei Agenţii conduse de persoane discutabile care încercau să controleze persoane la fel de discutabile, legea ANI a oferit prin obligativitatea publicării declaraţiilor de avere ale demnitarilor un nepreţuit instrument pentru investigaţiile jurnalistice. Dacă rolul ANI de organism de control a eşuat sub mandatul lui Cătălin Macovei, rolul de supraveghetor al îmbogăţiţilor din afaceri cu statul a fost preluat cu succes de presă. Chiriaşii vilelor plătite din bani publici, copiii de politicieni instalaţi în fotolii profitabile, mătuşa Tamara, toate aceste personaje groteşti ar fi rămas într-o buruienoasă umbră dacă declaraţiile de avere nu ar fi fost în mod obligatoriu publice.
Invocând încălcarea dreptului la viaţă privată a demnitarilor, judecătorii Curţii Constituţionale au decis prevalenţa acestuia în faţa dreptului la informare a cetăţenilor care plătesc prin contribuţiile lor salariile acestor demnitari. O decizie care a surprins cancelariile europene, şi nu numai, reacţia rapidă a ambasadorului american la Bucureşti, Mark Gitenstein, fiind elocventă: „Argumentul că declaraţiile de avere trebuie să fie păstrate de ANI şi nu făcute publice, fiindcă ar fi o încălcare a dreptului la viaţa privată, mi se pare îngrijorător“. Motivaţi şi de nerăbdarea preşedintelui Traian Băsescu de a avea o nouă lege ANI funcţională, parlamentarii şi guvernul Boc au elaborat un nou proiect de lege, care conţine însă prevederi mai mult decât convenabile.În primul rând, autoritatea ANI este dizolvată pentru că demnitarii suspecţi vor putea fi daţi în urmărire doar de către Fisc sau procuratură, însă aceste două instanţe nu au competenţe legale pentru anchetarea averilor potenţial ilicite. În plus, vor exista două declaraţii de avere: una bună pentru ochii prostimii, în care vor fi enumerate casele şi conturile demnitarilor, fără a mai fi oferite date de identificare precum suprafaţa sau modul de dobândire al acestora. Declaraţia completă, care va conţine şi aceste informaţii esenţiale, va fi secretizată şi depusă la ANI.
În acest seif secret vor fi păstrate, doar pentru ochii iniţiaţilor, locurile de muncă ale soţului sau soţiei, precum şi detaliile de identificare referitoare la averea acestora. ANI se va transforma aşadar într-un uriaş depozit al vulnerabilităţilor şi păcatelor demnitarilor, păzite sub ameninţarea cu închisoarea (este o nouă prevedere a legii) de către inspectorii de integritate.
Să nu vă închipuiţi că noile prevederi sunt obiectul unor dispute aprinse printre parlamentari. Dimpotrivă, ieri Camera Deputaţilor a adoptat cu o majoritate covârşitoare proiectul care va fi trimis acum Senatului. În jurul urgentei necesităţi de a avea o nouă lege ANI s-au reunit toate partidele, dar totul nu este decât o mascaradă menită să camufleze rapida adoptare a celei mai convenabile formule pentru cleptocraţia politică. O ultimă speranţă este la Uniunea Europeană, ai cărei oficiali vor protesta – speram – împotriva acestei legi lup-deghizat-în-oaie.
Dar primul efect al noii legi se simte deja: cuplurile conjugale care conţin cel puţin un demnitar sunt brusc întărite, iar amantele plâng prin colţuri. Atunci când unul dintre soţi va deveni principalul depozitar al averii secretizate, divorţurile cu siguranţă se vor rări. Şi încă ceva… proiectul de lege nu mai conţine cuvântul „avere“, care a fost înlocuit cu „patrimoniu“. Până la întezaurizarea politicianului român a rămas un singur pas.
