Sinucigaşii şi cazanul sub presiune

Nimic nu se încinge mai repede în România decât spiritele. Spiritele însă nu fac nici agricultură, nici nu produc maşini, nu ştiu nici carte prea multă şi nici cu luciditatea nu stau prea bine. Cu toate acestea, se pare că realizarea cea mai mare a guvernului Boc este să le încingă, ştiind prea bine că, atunci când fierbi ţuica îndeajuns de tare, ea se transformă degrabă în aburi.
Temperatura din cazan a fost crescută mai întâi de către Traian Băsescu, care şi-a anunţat bugetarii că, după ce Vântu le-a vâjâit prin televizoare, acum vântul le va bate şi prin buzunare. Cu un sfert vor scădea salariile bugetarilor, dar nu mai jos de 600 de lei – adică 150 de euro -, bani de buzunar în Germania, venit lunar minim garantat în România. Cum nici pensionarii nu au fost uitaţi, pe străzi au început deja mitingurile. Deocamdată, e vorba doar despre anemii sindicale.
Un braţ de vreascuri a mai pus pe foc premierul Boc. De această dată, sunt lovite familiile tinere, mămicile şi toate indemnizaţiile acordate cetăţenilor cu istoric eroic (veterani, revoluţionari, deţinuţi politici). Buun, îşi freacă mâinile guvernantul satisfăcut. Acele trei milioane de oameni care lucrează în privat nu vor mai duce atâta povară pe umeri.
Cazanul fierbe, dar nu se zguduie încă suficient pentru gusturile miniştrilor. Printre cele trei milioane de privaţi sunt câţiva care nu plătesc impozite: programatorii din IT şi cei care câştigă din drepturile de autor. Le este adusă şi lor bunavestire a reducerilor, la pachet cu impozitarea palidei clase mijlocii din România, care deţine mai mult de un apartament la bloc şi îşi permite luxul de a juca pe burse. Cazanul e bine încins acum, ţuica stă să dea într-un clocot controlat şi pe internet se pregăteşte o campanie de smulgere protestatară a panseluţelor plantate din bani publici. Totul e sub control, îşi spune specialistul guvernamental în focuri controlate.
Dar nu este bun comandant acela care nu ştie a-şi ţine echipajul în frâu. Entuziasmaţi de aroma ţuicii clocotinde, mai mulţi trupeţi de Palat se pun pe aruncat combustibil sub cazanul deja înroşit. Senatorii au adoptat şi ei, miercuri, noua lege ANI. A fost un singur vot împotrivă. Un singur vot împotriva demolării unuia dintre cele mai eficiente mijloace de control al politicienilor: declaraţiile de avere. Bogăţiile demnitarilor vor deveni secrete bine păzite şi ocrotite prin lege. De parcă focul nu ar fi ars deja cu vâlvătaie, dinspre alt Palat, mirosind de astă-dată a tămâie, vine o nouă veste: Patriarhia Română consideră că pentru depăşirea crizei economice şi spirituale este utilă construirea în continuare a bisericilor şi începerea clădirii altora noi. Şi toate acestea s-au întâmplat într-o singură săptămână!
Nu cred că vreodată, în istoria ultimilor 20 de ani, a mai existat în România un guvern cu o asemenea apetenţă pentru autodistrugere precum guvernul Boc. Criza economică în care ne aflăm în prezent este rezultatul guvernării corupte a tuturor partidelor care au condus ţara în ultimii patru ani (liberali, social-democraţi şi democrat-liberali), plus friabilitatea economiei mondiale. Dar felul în care casta demnitarilor din palate a comunicat cu noi, populaţia, este de o inconştienţă fără seamăn. Omiterea adevăratei stări economice a ţării adăugată cinicelor calcule politice ne-a adus la a vorbi în această săptămână despre revolte populare în forţă. În ţara asta mai merită să murim în stradă pentru un singur drept: acela de a protesta liber, când avem noi chef, împotriva oricui. Dar fără bâte şi pistoale. Putem să rupem panseluţe, da! Dar nu cântând: „stai aşa c-o s-ascut eu lama de la brici“.
Deşi se pare că realizarea cea mai mare a guvernului Boc este să încingă spiritele, de această dată, cazanul ar putea să facă poc, ceea ce ar fi nociv pentru România. Ajutorul financiar al FMI ar întârzia, îngropându-ne şi mai tare. Democrat-liberalii şi-ar găsi un nou alibi pe care îl vor utiliza la viitoarele alegeri. Dar cea mai periculoasă ar fi explozia. Căci un cazan încins nu sare în aer fără să facă victime.