Bătălia şoaptelor

Bătălia se poartă departe de ochii noştri şi doar zgomote înfundate şi vorbe şoptite ajung la noi. Bătălia e dură ca şi cruzimea lupului înfometat şi complicată precum culoarele construite de Ceauşescu pe sub Casa Poporului. Iar noi, noi suntem spectatori la fel de impasibili precum mielul deja pe jumătate sfâşiat, care priveşte haitele rivale ce-i dau târcoale.
Legăturile sale, nedovedite în justiţie, dar incontestabile, cu scandalul FNI l-au transformat pe Sorin Ovidiu Vântu într-un simbol al şmecherului malefic şi fără scrupule care a făcut avere în România. Apoi a înfiinţat un trust de presă în care, în urmă cu câţiva ani, se practica un jurnalism oarecum echilibrat, dar unde astăzi obiectivitatea nu mai este nici măcar mimată. Prezentul demonstrează că afacerea de presă a lui Vântu nu a fost nici pe departe profitabilă din punct de vedere financiar, mai degrabă omul de afaceri dorindu-şi probabil să creeze un produs demn de atenţia politicienilor doritori de putere. I-a reuşit: politicienii caută „ore disponibile de creier de votant“, oferind în schimb… şi de aici încep şoaptele.
Trustul patronat de Vântu a schimbat la un moment dat tonul, îndreptându-şi aproape toate gurile de foc către Traian Băsescu. Motivul acelei transfigurări rămâne şi el doar şoptit, deocamdată. La lumina zilei trag însă gurile de foc care îl apară astăzi cu hotărâre pe S.O. Vântu: Bogdan Chireac şi Sorin Roşca Stănescu, înregistraţi în timpul unei tentative de şantaj a unui oficial, şi Cornel Nistorescu, implicat în urmă cu doi ani într-un accident grav de maşină. Astfel de păcate ştiute îi vulnerabilizează pe aceşti oameni, puternici datorită relaţiilor şi caselor lor învecinate cu cele ale lui S.O. Vântu. Cin’ se aseamănă se adună?
S.O. Vântu şi-a petrecut noaptea trecută în arestul Poliţiei Capitalei. La originea reţinerii sale este suspectată a se afla o comandă politică. Doar vorbe deocamdată, dar, într-o ţară coruptă în care nimeni nu a fost găsit încă vinovat pentru evadarea lui Omar Hayssam şi unde nici un ministru nu a ajuns încă după gratii, astfel de vorbe au putere. O putere alimentată în toamna lui 2010 de eşecul guvernării Boc, de autostrăzile absente, de medicamentele lipsă şi de salariile mizerabile.
„Sper din toată inima ca, atunci când Băsescu va pierde o bătălie, să-l văd în locul meu“. Sunt cuvintele lui S.O. Vântu, spuse din duba poliţiei. Pentru el totul se reduce la o bătălie. Mi-aş dori ca reţinerea lui Vântu să nu fie parte a unei bătălii. Mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care oricărui politician, afacerist sau funcţionar să-i fie frică că, dacă va fi prins cu mâna în buzunarul public, va petrece cel puţin o noapte la puşcărie. Dar, privind la zecile de dosare amânate şi la anchilozarea justiţiei, îmi dau seama că trăim într-o ţară în care şoaptele contează mai mult decât faptele. Iar atunci când, alături de S.O. Vântu spre arestul poliţiei vor porni şi oameni precum Monica Iacob-Ridzi, atunci voi şti că bătălia şoaptelor s-a sfârşit.