Fostul ministru de interne, Vasile Blaga, putea să-şi salveze mandatul, ratând, cu fiecare ieşire publică, şansa evitării conflictului instituţional major cu şeful statului. Reacţia slabă, sub aşteptări în raport cu gravitatea evenimentelor de vineri, 24 septembrie, l-a costat, în final, funcţia. În mod vizibil, Traian Băsescu l-a menajat de la debutul crizei generate de protestul poliţiştilor în uniformă, acuzaţi că au încălcat legea, deşi sunt primii chemaţi să o respecte, subminând astfel autoritatea statului. Presiunile exercitate sâmbătă şi duminică, prin gesturi extreme, nu l-au vizat direct pe Blaga, fiind forţate demisii în eşalonul doi de la comanda Ministerului de Interne. Marile întrebări, fără un răspuns clar, sunt: de ce fostul ministru a preferat să-şi apere generalii cu preţul propriei demisii şi care va fi rolul său politic pe viitor – în interiorul sau în afara PDL?
Rezumate în detalii semnificative, faptele sunt clare: vineri, 24 septembrie, un grup de 6.000 de protestatari organizaţi de Cartel Alfa, un sindicat ceva mai serios decât restul, face un protest în Piaţa Victoriei. Între funcţionari şi alţi sindicalişti din administraţie, câteva mii de poliţişti în uniformă scandează în faţa guvernului: Hoţii, Guvernul la puşcărie, Blaga la puşcărie, se întorc cu spatele la guvern şi ridică degetul mijlociu, defilează cu o pancartă cu premierul Emil Boc desenat cu penis în loc de nas. În jurul orei 12.00, părăsesc Piaţa Victoriei şi pleacă într-un marş neautorizat spre Palatul Cotroceni. Trupele de jandarmi nu intervin. Protestul degenerează în gesturi şi scandări obscene, îşi aruncă chipiele peste gardul Administraţiei Prezidenţiale, culminând cu „ieşi afară, javră ordinară“.
Abia sâmbătă, presa avea să afle oficial că Traian Băsescu nu se afla în Palatul Cotroceni, nici în Bucureşti.
Şi ministrul de interne, Vasile Blaga, pleacă, vineri, din Bucureşti. Ziua protestului îl găseşte la Târgu Mureş, unde participă la Adunarea Generală a Asociaţiei Municipiilor din România (AMR). Absenţa sa din Capitală – într-un moment când prezenţa sa era obligatorie, fiind vorba de un protest organizat de angajaţii din ministerul pe care-l conduce – nu poate fi justificată de un eveniment minor în comparaţie cu gravitatea evenimentelor de la Palatul Cotroceni. În mod normal, Blaga trebuia să fi fost informat că există riscul ca protestele să degenereze. Dacă n-a fost, atunci era obligat la întoarcere să-l demită, în secunda doi, pe şeful DGPI. Dacă a fost, şi totuşi a plecat, atunci avem un uriaş semn de întrebare asupra loialităţii ministrului faţă de propriul guvern.
De la Târgu Mureş, Blaga se limitează la avertismente mult prea blânde. Ameninţă liderii sindicali că vor răspunde legal, le aminteşte poliţiştilor că au de respectat nişte reguli şi îi roagă frumos să-şi facă datoria. Evită să condamne ferm ilegalităţile comise de poliţiştii în uniformă. În plus, oferă explicaţii confuze cum că sindicaliştii sunt obişnuiţi să meargă la stăpân, ca şi cum le găsea o scuză pentru deplasarea ilegală la Cotroceni. În tot acest timp, televiziunile de ştiri insistă pe un mesaj corect: poliţişti în uniformă încalcă legea, o imagine de stat intrat în semi-anarhie.
Buldogul fără dinţi
Vasile Blaga revine la Bucureşti vineri seară. Noaptea şi-o petrece la minister, conform propriilor spuse, iar sâmbătă la prânz face turul presei. Din nou, reacţii slabe, sub aşteptări, deşi oamenii de rând condamnă vehement protestul poliţiştilor, calificându-l degradant. Simplii cetăţeni, care îşi manifestă indignarea pe forumuri, aşteaptă măsuri exemplare din partea ministrului de interne. Într-un interviu pentru HotNews.ro, acordat sâmbătă la ora 13.00, Vasile Blaga adoptă mai departe o poziţie suspect de îngăduitoare faţă de poliţiştii care au manifestat vineri.
În loc să le condamne comportamentul în termeni fără echivoc, Blaga le găseşte circumstanţe atenuante, chiar dacă poliţiştii au strigat Blaga la puşcărie şi l-au desenat pe şeful guvernului cu penis în loc de nas: „Iar în faţa Palatului Victoria, unde aveau tot dreptul să manifeste între anumite ore, nu ridic nici o obiecţie nici vis-a-vis de ce au strigat, oamenii la supărare pot să strige tot ce doresc, să-şi arate nemulţumirea, dar din moment ce au pornit în marş neautorizat spre Palatul Cotroceni, de data asta lucrurile nu mai sunt în regulă“.
Atât în interviul pentru HotNews.ro, cât şi în toate celelalte intervenţii televizate, Blaga nu anunţă demiteri, spune că nu se gândeşte la demisie şi adoptă strategia seducerii sistemului, promiţând creşteri salariale de la 1 ianuarie 2014. O reacţie mult prea slabă din partea unui ministru de interne poreclit Buldogul, cu reputaţie de om ferm şi dur.
Gesturi extreme
Abia sâmbătă seară, după ora 17.00, preşedinţia are prima reacţie oficială la evenimentele petrecute cu o zi în urmă. Într-o scurtă declaraţie de presă, Traian Băsescu formulează un cap de acuzare grav împotriva celor 6.000 de protestatari: „au subminat autoritatea statului român şi instituţiile statului român“. În plus, anunţă că renunţă la „prestaţiile Ministerului de Interne“, la escorta Poliţiei Rutiere şi critică Jandarmeria: „Singurii care au încălcat legea au fost salariaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Şi nu mă refer aici numai la poliţiştii care au manifestat, ci şi la jandarmii care nu au aplicat legea, au negociat-o cu sindicaliştii“.
În intervenţia de sâmbătă seară, preşedintele nu face nici cea mai mică aluzie la responsabilitatea ministrului de interne. Ea se poate subînţelege, desigur, dar, dacă i-ar fi dorit demisia, şeful statului n-ar fi ratat, probabil, ocazia să-i reproşeze în mod public un fapt de netăgăduit: absenţa din Bucureşti, fuga de responsabilitate. N-a făcut-o, ceea ce indică faptul că Traian Băsescu, prin intervenţia sa, a pus presiune pe Vasile Blaga să opereze de îndată la demiteri în eşalonul doi. Nici duminică, atunci când mai mulţi miniştri se întâlnesc la Palatul Victoria, demiterile aşteptate nu se produc. Ca element de presiune suplimentară, premierul Emil Boc anunţa, proaspăt întors în ţară de la un eveniment extern, că renunţă şi el la serviciile poliţiei rutiere.
Încercând să-l imite iarăşi pe Traian Băsescu, Emil Boc trădează lipsa de autoritate. În calitate de şef al guvernului, deci al ministrului de interne, primul-ministru trebuia să dispună adoptarea unor decizii, având pârghii instituţionale pe care şeful statului nu le deţine. Presiunile ca Vasile Blaga să taie capete în eşalonul doi cresc, dar demiterile tot nu se produc. Duminică seară apar informaţii pe surse că lui Vasile Blaga i se cere în mod explicit să-i demită pe şefii Jandarmeriei, Poliţiei Rutiere şi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Blaga refuză.
O demisie are nu explică nimic
Luni, 27 septembrie, la trei zile de la izbucnirea unei crize instituţionale grave, comparată în mod simbolic cu o mineriadă la scară mai mică a uniformelor împotriva statului, Vasile Blaga demisionează de la Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Vizibil emoţionat, ceea ce contrastează iarăşi cu imaginea de politician aspru, călit şi cicatrizat, Blaga rosteşte la orele 11.00 o demisie din care nu se înţelege destul de clar de ce demisionează, totuşi, înainte să-i sancţioneze pe subordonaţii săi care au tolerat acte incalificabile de indisciplină. Chiar şi după demisie, un număr impresionant de lideri l-au apărat în mod public, considerând că demisia nu era necesară.
Prin urmare: A fost o acţiune premeditată, gândită pentru a forţa demiterea lui Vasile Blaga, descris de unii drept ultimul adversar cu greutate al preşedintelui din interiorul PDL? Dacă Traian Băsescu dorea să-l elimine din guvern, putea să o facă la remaniere, la fel cum a procedat în cazurile Videanu sau Berceanu. A exploatat şeful statului o eroare comisă de Vasile Blaga ca să-i forţeze plecarea? Dacă fostul ministru acţiona corect din punct de vedere instituţional, şeful statului nu avea ce să-i reproşeze.
A plecat deliberat Vasile Blaga din Bucureşti în ziua protestului, la bună înţelegere cu Traian Băsescu, într-un fel de regie complicată a propriei ieşiri din guvern? Prea complicat, demisia lui Videanu arată că se poate ieşi la fel de onorabil, infinit mai simplu. Pare mult mai plauzibilă varianta unei erori politice comise de un politician experimentat, care se încăpăţânează să-şi apere generalii într-o cauză pierdută.
A plecat deliberat Blaga din Bucureşti tocmai pentru că ŞTIA că va ieşi prost? A fost un mic act de trădare? Ca să obţină ce, în final? Din acest motiv şi-a protejat oamenii cu preţul demisiei sale? Ce-l leagă pe Vasile Blaga atât de tare de câţiva generali, încât să-i menţină în funcţii când toate regulile instituţionale impuneau demiteri la vârf? A dat dovadă de slăbiciune sau era legat de mâini şi nu putea proceda altfel?
Fără răspunsuri clare, episodul demisiei sale nu va fi deplin lămurit.
Încă o dată: dacă Blaga opera demiteri în eşalonul doi, azi era ministru la interne. Dacă sâmbătă găsise o listă lungă de argumente să rămână în funcţie, inclusiv invocarea obiectivului major, aderarea la spaţiul Schengen, e de presupus că ele puteau fi valabile şi luni.
Eroul Blaga şi câştigătorul din umbră
Oricât a încercat să-l salveze Traian Băsescu, să-l prezinte ca pe un erou care a salvat onoarea pătată a poliţiştilor şi a Ministerului de Interne, ca pe unicul om responsabil, capabil de gestul elegant al demisiei, Vasile Blaga iese din scenă, şi din acest episod, la fel ca în 2008, când a pierdut alegerile în Capitală, ca învins, nu ca învingător. A lipsit de la mica mineriadă a poliţiştilor ca generalul ascuns în portbagaj la mineriadă, episod menţionat de şeful satului, luni seară, la predarea ştafetei către cvasianonimul Traian Igaş, figură perfect inofensivă, dar venită pe filiera Arad, perfect devotată şefului statului.
Cert este că, de pe urma acestei mutări, personajul politic care câştigă cel mai mult este Elena Udrea, marele său adversar din guvern. Între Blaga şi Udrea se duce un război aproape la vedere, miza lui fiind controlul de facto al partidului şi al resurselor.
De ce l-a menajat şi pupat pe obraji pe Blaga? Prea multe istorii personale între cei doi. Băsescu îi datorează şi primul, şi al doilea mandat. Traian Băsescu a solicitat în mod imperativ un raport complet pe tema evenimentelor de vineri, 24 septembrie, care să fie prezentat în şedinţa CSAT de joi, 30 septembrie. Va reuşi Vasile Blaga să-şi păstreze oamenii din eşalonul doi la comanda ministerului, utilizând alte pârghii politice? Vom afla mai multe despre manipularea politică a liderilor sindicali? Şeful statului s-a declarat în mod repetat deranjat de caracterul politic al manifestaţiilor, nu de mitingul în sine.
Printr-o operaţiune sofisticată, mediatică şi politică, de răstălmăcire a unui episod clar, fostul ministru se trezeşte aşezat pe un soclu nemeritat. E o poziţie din care va putea capitaliza politic în interiorul PDL? Va face asta? Care va fi rolul său în partid de acum încolo, dincolo de poziţia formală de secretar general al PDL, al doilea om în partid? Îşi doreşte şefia PDL, are suficientă anvergură şi viziune de lider, sau rolul său ar trebui limitat la organizarea şi disciplinarea cazonă a filialelor? Se visează premier în primăvară? Va bascula spre PSD şi PNL, partide care îl apreciază pentru o anumită apetenţă spre compromis?
Ca de obicei în politica românească, un lider şi un ministru cu calităţi indiscutabile, dar şi cu vulnerabilităţi majore şi o anumită înclinaţie spre negocieri subterane sfidează legile gravitaţiei politice atunci când comite o eroare majoră. I se deschid noi şi variate perspective. Pică în sus.
