Carte pentru înţelepţire

Parcă a reînviat interesul pentru lectură. Lectura ca hrană fizică, nu numai mentală. Adică se citeşte de foame? Sau o fi, cumva, o tentativă de fugă din (şi de) realitatea noastră fragmentată în „curiozităţi“ ale perioadei, în „tensiuni“, în consecinţe tipice capitalismului de junglă, precum înfrângeri, boli, sărăcie lucie, ură, răzbunări politice, pe de o parte, şi bogăţie nemăsurată, deşănţată, pe de altă parte?
Şi totuşi a reînviat interesul pentru lectură… Lumea citeşte. Deşi cărţile sunt scumpe: cu mult peste buzunarul unui salariu minim pe economia de piaţă, după ce a fost repartizat pe cheltuieli administrative, majoritatea restante. Un pesimist spunea că 20 la sută din populaţia oricărei ţări (prin urmare, şi noi, ca popor!) încă citeşte şi sunt semne că, la noi, procentul ar fi în creştere. De ce, însă, doar 20 la sută? Fiindcă diferenţa de 80 la sută fie a citit toate cărţile din propria bibliotecă, aproape cinci-şase bucăţi, fie nu are timp să citească nici o carte, pentru că se simte mai în largul ei când descifrează cuvinte încrucişate, fie merge la cazino şi, deci, nu mai are timp şi pentru lectură, ori citeşte în alte limbi de circulaţie mondială fel de fel de broşuri de specialitate… Cu alte cuvinte, citeşte pe apucate şi nu din dorinţa devoratoare de a şti mai multe. Din vreun impuls formator. Precizare: un mic procent din cei 80 la sută nu ştie să citească.
Dar, ca de obicei, la noi, situaţia este mult mai gravă, comparativ cu alte ţări, fiindcă iarăşi am ajuns la coada Europei – suntem într-o neobosită alunecare spre mai rău! – şi tot nu ne vine mintea la cap. Lăsăm totul pe seama altor minţi care se tot fălesc, de pildă, că ar fi minţile naţiunii momentului. Iar naţiunea momentului crede. Sau nu mai vrea să audă ce spun creierele alese de ea. De aceea se adânceşte în cititul cărţilor procentul mai sus pomenit. Spre a nu se înţelege greşit, lumea citeşte, în general, depinde însă ce anume. După cum se vede, însă, nu citeşte ceea ce trebuie. Aşa că nu ne-ar face rău dacă am auzi, în viitorul foarte apropiat, de un târg de carte pentru înţelepţire, plănuit cam la patru luni pe an.
Un asemenea târg ar putea deveni, la români, o sărbătoare naţională a destupării minţii. Absolut pentru toată lumea – de la mic la mare – indiferent de vârstă, de religie, de etnie, de sex, de orientare politică. Dar şi de interese de partid, de intenţii de jefuire a bugetului ţării, de orgolii nemăsurate, de inginerii financiare criminale… etc. Ar dobândi amploare planetară. Fiindcă, oricât de mult ar citi omul, tot îi mai trebuie o picătură de informaţie, poate de speranţă, de bucurie, ba chiar de înţelegere a lumii şi a mersului ei, pe jos, de-a lungul şi de-a latul istoriei şi al planetei noastre.
Un târg de carte pentru înţelepţire. Asta ne trebuie. De trei ori pe an. Pare o utopie, nu-i aşa? Dar tocmai utopiile sunt realizabile, spun înţelepţii. Iată cum ar putea fi conceput: un stand imens adăpostit de o rotondă construită în buricul Capitalei, unde 11 edituri ar putea oferi tuturor doritorilor de lectură cu folos, din ţară, la un preţ aproape simbolic, 11 cărţi pe tema înţelepţirii omului. A înţelegerii rostului său în viaţă şi a importanţei sale în lume. Şi în ţara lui. Atât. Volumele ar putea conţine extrase din cărţile mai multor autori-scriitori şi filosofi celebri, oameni de artă, psihologi, sociologi, antropologi care şi-au bătut capul să scrie pentru alţii vorbe de duh, cuvinte de îndemn, de ieşire din orice fel de impas, fie el criză economică, financiară, politică, ori criză conjugală, criză de personalitate etc. Deşi avem şi scriitori, şi cercetători contemporani… Trebuie doar descoperiţi şi aşezaţi în lumina valorii lor. Precis, editurile deştepte se vor întrece să câştige cititori. Noi am lansat ideea.
Acest articol nu este o glumă, un haz de necaz, ci o dorinţă imensă de a ne ridica din prăpastia în care am fost împinşi. Este o invitaţie la înţelepţirea noastră, ca naţiune. Şi la o lectură cu folos.