Redau mai jos un pasaj dintr-un articol mai vechi, “La vârsta dragostei”: “…Am intrat apoi în casă şi ne-am uitat la televizor. Un cortegiu funerar, o mare de oameni, conducând-o pe ultimul drum, pe doamna cântecului românesc, "măiastra", cum o numea Iorga, Maria Tănase. Au plâns toţi, mai puţin eu. Apoi, tanti Victoriţa a scos dintr-un dulap tainic, câteva "plăci" ale Mariei Tănase, cu cerc roşu la mijloc şi scris caligrafic, cu litere aurii, Maria Tănase. Atunci am ascultat la patefon, pentru prima oară, cântecele lui Zavaidoc, Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia, Gică Petrescu. Tanti Victoriţa ţinea plăcile oarecum tainic, la un loc cu fotografii in sepia,să nu cumva să dea "ăştia" de ele, "să ne creadă reacţionari". Hai, copile, du-te în curte, că mai avem şi noi de discutat, una, alta. O, tanti Victoriţa, nu vă jenaţi, eu ştiu de la tata că regele Ferdinand şi cu Maniu, şi cu Brătianu, au fost buni, că au unit ţările române,ştiu şi de Antonescu, ce-a zis pe malul Prutului, tata are o decoraţie, o cruce albastră, într-un cerc, eu am monede cu capul regelui Mihai, da' nu am voie să le scot din casă. S-au uitat ai mei la mine, cum tocmai…dădeam din casă. Tata m-a luat de mână, mi-a luat farfuriuţa cu dulceaţă de trandafiri (preferata mea, şi în ziua de azi), linguriţa cu monogramă, paharul cu apă rece şi ne-am dus în curte, sub nuc. Măi copile, nici chiar la tanti Victoriţa nu e bine să vorbeşti ce vorbesc eu cu tine acasă. Ei sunt singuri, n-au copii, te iubesc, dar, … Mă rog, sfaturi părinteşti. M-a luat apoi pe genunchi şi am cântat împreună cântecul care îmi plăcea mie cel mai mult :"a ruginit frunza din vii, şi rândunelele-au plecat"…
Ehe, şi mai ştiam eu şi alte cântece ! “Te slăvim Românie, pământ strămoşesc/Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc”…”Puternică, liberă/Pe soartă stăpână/Trăiască Republica Populară Română” şi “Trăiască Regele, în pace şi onor/De ţară iubitor şi- apărător de ţară”…frânturi de cântece pe care mi le amintesc azi, 25 octombrie 2011. Acum 50 de ani le ştiam bine pe amândouă ! Primul îl învăţasem la şcoală, în corul şcolii, cu neuitatul profesor Boris Chelaru, celălalt, îl învăţasem de la iubitul meu tată, în particular, în paralel cu imnul oficial, să zic aşa. Nu pot să spun că tatăl meu era un regalist înfocat, dar credea el că e bine să ştiu , pe lângă programa oficială , şi altceva din istoria ţării… Mie mi-a plăcut muzica, aşa că am învăţat repede cele două cântece ! Sigur, fără a conştientiza (atunci) fenomenul, în melomanul din mine se întâmpla un fel de pace , de împăcare, de reconciliere istorică a celor două cântece, a celor două etape istorice ! Le iubeam pe ambele dar pentru fiecare aveam atitudini diferite. Pentru primul, liber la cântare, oriunde, oricând. Al doilea, mai încet, mai în surdină, în prezenţa unui auditoriu restrâns şi cu anumite şi verificate convingeri.
Nu sunt anti, nu sunt pro monarhist, nu cred că e un defect, nu e nici o calitate să fii (sau să nu fii) monarhist. Am văzut şi eu la Tv discursul Regelui Mihai. Un discurs absolut corect, nici prea-prea nici foarte -foarte. Pe mine m-a impresionat mai mult prezenţa în sine, prezenţa fizică a Regelui ca…simbol al unui trecut istoric. Vrem -nu vrem, monarhia este parte importantă din istoria ţării. Se cuvine a fi respectată monarhia, istoria. Istoria noastră întreagă, cu "şi mai bune şi mai rele". Şi eu, şi cu atât mai mult cei mult mai…tineri decât mine, se cuvine să-l respectăm pe Rege, la venerabila-i vârstă, fie şi pentru faptul că iată, prin Majestatea Sa suntem şi noi contemporani cu monarhia, cu regalitatea, parte din istoria noastră ! Nu-mi place formula ex-regele”. Prin manualele de istorie nu ştiu să se fi scris despre ex-voievodul Întregirii, Mihai Viteazul, despre ex-preşedintele Ceauşescu, despre ex-împăratul Napoleon, despre ex-regele Ludovic- Soare. Că vrem sau nu vrem , Regele Mihai, “Regele tutror românilor” (aşa era scris pe reversul monedelor) face parte din istoria românilor. Că este viu, că este printre noi, contemporan cu noi, iar noi contemporani cu o filă mai veche din istorie, n-ar trebui decât să ne bucure. N-ar trebui decât să respectăm o instituţie a trecutului istoric, astăzi, fără viitor ! Faţă de mersul lumii de azi şi “cum cată ea să fie”, monarhia la nivel mondial se află la apus, nu figurează printre soluţiile de ieşire din criza mondială. M-au impresionat foarte mult aceste cuvinte din discursul Regelui: "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, credinţă, memorie !".La mulţi ani, Majestate, vă urează un republican convins ! Ştiu, ziua Armatei Române a fost oarecum "programată" să fie 25 octombrie, la aniversarea Regelui, când, a fost programat să fie eliberat , în 1944, ultimul petec de pământ românesc de sub ocupaţie. Oricum, eroismul Armatei Române nu trebuie uitat, în nicio zi, nu numai în 25 octombrie când se adaugă şi doza de festivism. Onor de suflet Armatei Române !
Ion Drăgan
