Aveți idei pentru ieșirea din infernul epurărilor?

Căutați pe Google după cuvintele cheie fostul șef-repus în funcție-instanță și veți găsi pagini întregi cu funcționari, directori și directorași de instituții publice cu povești trase la indigo: diferite guverne i-au dat afară în mod abuziv ca să-și impună clientela politică, s-au judecat câțiva ani și au câștigat. Au fost repuși pe funcții și au făcut, pe bună dreptate, o mică avere cu bani de la stat. Instanța le-a plătit retroactiv lefurile pentru anii petrecuți prin tribunale plus ceva despăgubiri.  
Acestea pot ajunge de la zeci sau sute de milioane la câteva miliarde de lei vechi, depinde de funcția, vechimea și numărul salariilor recuperate, la care se adaugă despăgubirile morale. În unele cazuri ne izbim de situații aberante: instituții cu doi șefi, unul pus la loc de instanță, altul de noua guvernare, și nici unul nu se dă dus.  
Facturile schimbărilor de guvern – milioane și milioane de euro pe an
Putem presupune în mod rezonabil că toate aceste cazuri costă statul român milioane și milioane de euro pe an. În final, facturile schimbărilor de guvern le plătim fiecare dintre noi, deși ele ar trebui trimise în mod normal pe adresa partidelor care s-au perindat la putere și au acționat la fel de arbitrar și ilegal. Au ras tot în administrație, de la șef la femeie de serviciu, călcând în picioare legea și bunul-simț, ca să-și impună propria clientelă.  
Guvernul Boc a încercat prin 2010 – după model american – să legalizeze politizarea instituțiilor deconcentrate, însă ordonanțele de urgență au picat la Curtea Constituțională. Ieșirea din ipocrizie n-a fost posibilă. Opoziția de atunci, adică puterea de azi, scuipă flăcări împotriva pedelizării țării și s-a opus vehement ideii ca politizarea, fiind o realitate românească și nu numai, să fie legalizată în cazul anumitor paliere administrative. Ai pierdut puterea, ai plecat. Punct.  
Astăzi, uselizarea țării se întâmplă la fel de brutal ca pedelizarea, acțiunile în instanță o iau de la capăt, iar peste câțiva ani statul va fi jumulit de noua garnitură de funcționari concediați abuziv. Liderii USL și-au uitat a doua zi promisiunea că vor aduce normalitatea în țară, prin garantarea stabilității în funcție, și au început pe față vânătoarea de pedeliști. Aceștia procedaseră exact la fel, deși toată lumea admite că nu poți guverna totuși cu oamenii altora fără să riști sabotaje, blocaje și defecțiuni în aparatul luării deciziei.  
Ar fi interesant de realizat un inventar complet cu numele funcționarilor mari și mici epurați politic la fiecare schimbare de guvern, de calculat numărul victimelor și suma totală pe care statul român o plătește din cauza incapacității de a găsi o soluție la acest cancer care macină eficiența administrației românești. Ne vom îngrozi, probabil, dar abia atunci vom realiza că trebuie făcut ceva. Nu putem continua așa la nesfârșit, plătind de două ori o funcție de conducere. România nu poate progresa în acest fel. Pe lângă faptul că va fi ținută în loc de incompetență, amatorism și corupție, că nu poate dezvolta proiecte pe termen lung, mai și plătește bani grei pentru propria schizofrenie.
Clientela = incompetență, amatorism, corupție…
Iar clientela se traduce în final prin multă incompetență, amatorism, corupție, adică alți bani pierduți pentru a întreține mecanisme birocratice greoaie, chipurile plătite să lucreze în slujba interesului public, dar care în realitate ajung să servească interese particulare.  
Armatele de funcționari – directori de deconcentrate, inspectori școlari, adjuncți, șefi de birou etc. – din administrație măturate în aceste zile din funcții cunosc deja regulile jocului. Fie pleacă resemnate că și-au făcut plinul și lasă noua clientelă să se instaleze la butoanele puterii, fie pornesc acțiuni în instanță știind că peste câțiva ani vor mai stoarce statul de niște bani de pe urma abuzului comis astăzi împotriva lor, nu neapărat dintr-o nesfârșită sete de dreptate. La rândul lor au venit în funcții tot printr-un abuz, lăsând în urmă alte cohorte de funcționari care s-au ocupat până azi de procese la capătul cărora și-au recuperat integral lefurile plus niște despăgubiri pe deasupra. Mai există micuța categorie a descurcăreților, care glisează isteț de la o guvernare la alta, reușind mereu să evite, cu dibăcie, opoziția și disconfortul tribunalelor.  
Am denunțat la fel de vehement epurările comise de guvernarea Boc, însă nu simt nici un fel de compasiune pentru victimele abuzurilor de azi din simplul motiv că au venit la putere exact la fel. Se vor fi găsit printre miile de funcționari înlăturați pe nedrept și profesioniști veritabili, victime colaterale într-un război politic care nu îi privește. Dar mă tem că sunt foarte puțini și că masa critică o formează clientela de partid. Această clientelă s-a obișnuit deja cu mecanismul epurărilor profitabile: jumulești statul de bani și când ajungi la putere, și când treci în opoziție.  
Privită din această perspectivă, România oferă imaginea de coșmar a unei administrații care, pe lângă ineficiența dovedită, costă de două ori mai mult din cauza unei schizofrenii care pare în acest moment, după deciziile Curții Constituționale, imposibil de vindecat. Are cineva o soluție? Personal, nu prea reușesc să imaginez o ieșire din acest infern.
 
P.S.: În baza propunerilor vom încerca să construim articole-soluții la una dintre marile probleme ale României care nu pare să aibă în prezent vreo rezolvare legală.