Astăzi, scaunul contează cel mai mult. Pentru că el reprezintă însemnul puterii. Pe Animal Planet am văzut cum lupul tânăr este recunoscut de haită ca fiind noul șef, atunci când încalecă cea mai tânără și fertilă femelă din grup. Scaunul este femela politicianului român. Cine este cel care a încălecat ieri scaunul de la Bruxelles nu are o prea mare importanță pentru poporul român. Dar pentru haită contează. Enorm.
Că reprezentantul României la Consiliul European se numește Victor Ponta sau Traian Băsescu nu e important în logica negocierilor europene. Dar nu pentru că România n-ar conta deloc acolo, ci pentru că popularii europeni dețin majoritatea în Consiliu, cu sau fără Traian Băsescu. Pentru că firul încins al negocierilor de la Bruxelles privește în special țările din zona euro. Și pentru că pe tema de maxim interes pentru România – banii alocați politicilor de coeziune începând cu 2014 – s-au stabilit deja pozițiile într-o întâlnire a unui grup consistent de state (așa-numit „Prietenii Coeziunii“), care a avut loc la începutul lunii chiar la București. Așadar, pozițiile noastre sunt deja fixate pe temele care ne ard, în rest vocea României fiind doar o parte dintr-un cor amplu, nicidecum solistă.
Și atunci, de ce scaunul de la Bruxelles e atât de important? Pentru că reprezintă consfințirea preluării puterii. În plan simbolic, scaunul de la Bruxelles e analog firmanului pe care sultanii îl dădeau unui nou domnitor român. Acesta se întorcea în țară cu decretul imperial și toți boierii știau cui să se închine. Fotografia de familie în care Victor Ponta va apărea alături de „sultanii“ Uniunii Europene va fi văzută și de cel mai prăpădit boiernaș de țară care, începând de ieri, va ști cui să se închine. Și de aceea toată chestiunea reprezentării la Bruxelles e importantă pentru haită, nu și pentru noi.
Asta s-a văzut inclusiv în discuțiile din aceste zile de la televiziuni. Eram miercuri într-un studio și vedeam pe ecranele din spatele moderatorului talk-show-urile de la toate celelalte posturi de știri. În fiecare secundă, aproape 30 de oameni explicau țării de ce judecătorii de la Curtea Constituțională sunt vânduți politic – (uitând că jumătate sunt numiți de PDL și cealaltă jumătate de USL). Explicau țării de ce Ponta atentează la statul de drept, încălcând deciziile unei curți formate din judecători numiți politic (de către toate partidele, repet). Explicau țării de ce încalcă Băsescu Constituția (o constituție vagă și scrisă prost – pentru curioși vezi art. 80 și 91) dacă se va încăpățâna să meargă el la Bruxelles. Cu toții explicau țării, dar țării nu-i mai păsa de încleștarea din haită. Căci o țară condusă de lupi obosește repede.
Ministerul de Externe al României, solicitat de Gândul să explice poziția României pe temele importante de la Bruxelles, nu „a reușit să proceseze informațiile“ pentru a-și face datoria esențială față de poporul din banii căruia trăiește: să-l informeze. A făcut-o deja Cristian Ghinea într-un articol excelent, dar el nu este nici angajat al MAE, nici plătit din taxe. Nimeni, dar nimeni dintre înalții „oficiali“ ai statului român nu s-a obosit în aceste zile să explice țării de ce e important pentru noi Consiliul de la Bruxelles (căci este cu adevărat important). Nu a făcut-o nici majoritatea televiziunilor de știri (aruncați o privire în media europeană și veți sesiza uriașul contrast), preocupate să ne explice încleștarea haitei. Dar pe noi nu ne mai interesează haita. Ne-am săturat de ei. Lătratul lor ne-a amețit și obosit.
Și chiar în această oboseală se ascunde cel mai mare pericol al României de astăzi. Îi priveam miercuri, de la balconul parlamentului, pe lupii îmbrăcați în costume. Lătrau unii la alții, se hârjoneau, Hrebenciuc mârâia amenințător către un bătrân lup UDMR, Sorina Plăcintă își târâia coada rănită pe un culoar, Olguța Vasilescu făcea tumbe învingătoare peste bănci, Elena Udrea lipsea ascunsă pe cine știe unde, Cătălin Voicu se odihnea cu botul mânjit de procese. Era haita binecunoscută, dar ceva, încă greu sesizabil, se schimbase.
Oricât de cruzi și sângeroși, oricât de hămesiți, lupii au stat în ultimii ani în pădure. Ieșeau din când în când să ne fure oile din curte, uneori înfulecau și câte o vacă grasă, dar, siliți de câteva reguli, se întorceau apoi la ei în codru. Dar astăzi vin semne din ce în ce mai multe că lupii vor să intre peste noi în casă.
Îmi spunea cineva miercuri că schimbarea politică a șefului unei instituții cu omul partidului care vine la putere e firească. Așa și este, e un fenomen democratic întâlnit pretutindeni. Dar într-o democrație normală sunt schimbați doar oamenii, nu și instituțiile.
Într-o democrație normală nu schimbi structura Inspectoratului de Stat pentru Construcții pentru a-ți putea numi acolo omul care să-l facă scăpat pe Adrian Năstase de o condamnare.
Într-o democrație normală nu modifici categoric structura unei instituții (Institutul Cultural Român) pentru a-ți putea numi omul în frunte.
Într-o democrație normală, îți pui omul la conducerea unei instituții politizate cum e TVR-ul, dar nu evacuezi complet reprezentanții opoziției din consiliul de administrație.
Într-o democrație normală nu modifici funcționarea unei instituții (Monitorul Oficial al României) pentru a o putea utiliza drept armă în războiul tău politic individual.
Pentru haită, scaunul e cel mai important. Pentru noi, cea mai importantă este existența unor instituții care să funcționeze după câteva reguli previzibile. De ce? Pentru că aceste reguli sunt gloanțele care pot opri lupii. Nu glonțul de Smith&Wesson este cel care l-a rănit grav pe Adrian Năstase, ci glonțul regulilor tras de o instituție funcțională. Sorin Ovidiu Vântu, Corneliu Iacobov, Cătălin Voicu, Antonie Solomon sunt alți lupi răniți mai grav sau mai puțin de un astfel de glonț.
Dar, în ultimele zile, dinspre liziera pădurii, acolo unde stă de pază avangarda societății civile, au început să se audă strigăte din ce în ce mai alarmate. Chiar și oamenii foarte critici în trecut la adresa guvernelor PDL par acum speriați de ce se întâmplă (Alina Mungiu Pippidi este doar un exemplu). De ce? Pentru că lupii au început să atace regulile, cele atât de greu câștigate și puse în mișcare, cele atât de importante pentru noi și atât de periculoase pentru ei.
Se cheamă că o țară e civilizată atunci când funcționează după niște reguli previzibile, aplicate în mod egal tuturor. Ce este o țară fără reguli? O haită! Știu că ați obosit, am obosit și eu, dar zic să fim atenți: vin lupii!
de Vlad Mixich
HotNews.ro
