Cum să ajungi ministru în cel mai mișto guvern din istorie. Rețetă sigură

Cel mai mișto guvern român din istorie este (cum altfel?) cel mai cinstit. Mai are o calitate importantă: miniștrii numiți sunt schimbați la fel de frecvent precum seriile de copii din taberele de la Năvodari.
Că și acolo ai timp să te distrezi, să faci o grămadă de prostii, dar ești trimis acasă înainte de a te lua poliția. Cum poate ajunge cineva ministru în cel mai mișto și pontos guvern din istorie? Respectând pașii simpli de mai jos. Rețeta e sigură.
Înscrie-te doar în acel partid care numără printre membrii săi importanți un bărbat dispus să defileze în public îmbrăcat în uniformă nazistă sau cu bereta roșie de comunist sud-american. De la el vei putea învăța cum să crești prezența la vot în segmentul electoral al domnișoarelor cu simț civic și slipuri tanga.
Neagă într-o emisiune televizată existența istorică a unui genocid. Nu te încurca cu unul obscur de genul celui din Rwanda, care nu are o comunitate suficient de puternică încât să te conteste internațional. Atacă direct la Holocaust și, dacă se poate, menționează apreciativ și numele unui fost dictator. Astfel vei primi o excursie de studiu la Washington, pe care va trebui să o povestești pe blogul tău într-o singură pagină.
Fii susținătorul unei legi importante pentru popor. Cum ar fi confiscarea averilor ilicite. Dar atenție să nu semnezi varianta aia care incriminează și infracțiunile de corupție și mită. Și, dacă se poate, fă-te repede șef la o comisie care să conțină în titulatură neapărat unul dintre cuvintele: Morală, Dreptate sau Justiție.   
Pândește momentul în care un înalt oficial european îți va critica dur șeful de partid. Nu va trebui să aștepți prea mult. Fugi repede la televizor și acuză un jurnalist român că îi dezinformează intenționat pe ăia de la Bruxelles. Fii isteț: nu uita să spui și că deții o înregistrare provenită dintr-un circuit de comunicații secretizat. Dacă ulterior ți se va cere să aduci și probe care să demonstreze acuzația, fă-te că plouă. Doar ai terminat o facultate de profil și știi că probele în România sunt apă de ploaie.
Nu te rezuma doar la jurnaliștii români. Ăștia sunt prea mici pentru tine. Acuză-i și pe jurnaliștii străini care‑ți vorbesc de rău șefii. Spune tot, la televizor: că sunt străini, că au un suflet mic și negru și că sunt plătiți regește de instituții române controlate de Marele Dușman. Nu-ți fă griji pentru protestele asociațiilor de jurnaliști din România. Până acum ar fi trebuit deja să înveți că sunt niște fraieri.
Când te nimerești într-un studio de televiziune cu o doamnă dintr-un partid advers spune-i cât poți de repede că e „ridicolă“. Când preopinentul este un bărbat, întrerupe-l cât mai des și spune-i că e „politician de Disneyland“. Nu te încurca folosind argumente. Dacă totuși rezistă, îi poți susura cuvinte dulci în ureche în timpul pauzei publicitare. Funcționează întotdeauna.
Atunci când ajungi să numeri voturi, nu te juca. Numără-le din zori și până-n seară, fără să pui geană pe geană, până cazi lat și începi să le vezi dublu. Ăsta e semnul sigur că le-ai numărat bine.
Când ți se propune un minister, să nu care cumva să alegi unul greu, legat de economie, sau unul cu probleme, ca Educația. Nuuu! Acceptă un portofoliu lejer, de vacanță, și solicită (din considerente de timp) să ai biroul chiar într-un studio de televiziune. Și nu uita să te distrezi, că doar ți-ai câștigat locul cu greu. De acum ești ministru în cel mai mișto guvern din istorie.
PS. Deși acest text este un pamflet, el se bazează pe fapte și personaje reale. Ghici care?