Un consilier prezidențial, domnul Sebastian Lăzăroiu, foarte activ pe Facebook, salariat al statului român, dar care se ocupă de înființarea unui partid politic, apreciază („dă like“) un fotomontaj care arată postul de televiziune Antena 3 după gratii. Am văzut fotomontajul pe fluxul Domniei sale și m-am îngrozit. Să îți placă să vezi ziariști după gratii pentru actele lor profesionale, să visezi la închiderea administrativă a unor canale de media, să încurajezi tendințele unora de a face presa vinovată de toate cele, de la pierderea amantei până la deficitul bugetar, sunt semnele unui ruinător deficit de judecată.
Presa raportează
Că o face bine sau rău, repede sau încet, cu o tentă propagandistică sau obiectiv, în interes public sau privat – acestea sunt temele unei discuții lungi, arareori purtată cu adevărat în vremurile noastre. Presa spune ce se întâmplă. Nimic mai mult.
Presa raportează publicului
Singurul stăpân adevărat al presei și jurnaliștilor este publicul – mulțimea de oameni anonimi și tăcuți, care plătesc ziarul și revista, abonamentul la radio, cablu și internet. Cum actul de a plăti presa nu implică totdeauna și consumul de presă (eu plătesc abonamentul la cablu, dar nu mă uit la televizor, în schimb copiii și nevasta mea se uită), o a doua măsură a succesului presei este audiența. Iar presa din România are audiență. Presa și jurnaliștii din România sunt mult mai apreciați de public (plătitor și consumator) decât politicienii. Orice trust de presă din România este văzut de public mai bine decât președintele, guvernul sau parlamentul. Există tendința ca aprecierea presei să scadă în ochii publicului din România – ceea ce este o problemă adevărată – însă, deocamdată, un ziarist bun (și câți sunt buni…) este mult mai de încredere decât orice președinte, ministru, deputat sau senator.
Presa raportează publicului, care judecă independent
În ciuda teoriilor unor amatori cu fumuri de experți, presa este un mijloc de informare și de divertisment, nu un mijloc de propagandă. Într-adevăr, propaganda (acum i se spune comunicare publică) se face și prin presă, însă profesioniștii știu că puterea propagandistică a presei este foarte mică.
Dacă presa ar fi avut capacitatea de a schimba opțiunile și opiniile publicului, revoluția din 1989 nu ar fi avut loc, iar dl Dan Voiculescu ar fi avut acum un partid de 30%. Dl Voiculescu are un partid de 2% – ceea ce ne arată exact cât de puternică este forța propagandistică a presei. Dan Dianconescu a avut un post de televiziune, și-a făcut un partid, acest partid a obținut peste 10% la alegeri, dar nu din cauza OTV, ci pentru că votanții PD și ai lui Traian Băsescu – votanți care nu s-ar fi dus în nici un caz la USL – nu au avut cu cine să voteze. PP-DD este partid parlamentar din cauza prestației politice a domnilor Băsescu, Boc, Blaga, MRU și, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, doamna Udrea. Tot așa cum C.V. Tudor a condus al doilea partid al României și a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din România în 2000 din cauza prestației politice a domnilor Constantinescu, Ciorbea, Diaconescu, Roman, Vosganian și, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, doamnei Zoe Petre.
Faptul că România este țara în care un raport prezidențial a afirmat că presa este o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale ne accentuează fiorul de spaimă și ne întărește sentimentul de lehamite. Amenințări la adresa siguranței naționale în România sunt politicienii, care au îndatorat din nou țara peste capacitatea de a plăti, care își bat joc de fondurile europene, care își trimit copiii și nevestele în Parlamentul European, care înființează partide folosind resursele statului, care fură, mint și păcălesc fără frica de a fi prinși. Amenințări la adresa siguranței naționale sunt politicienii aleși care dau indicații justiției, care apără hoții și inculpații, care permit furturi din fondurile publice, care fac afaceri prin interpuși cu fondurile statului, adică cu banii plătiți de noi prin taxe, impozite, accize și redevențe.
L-am sprijinit public și privat pe domnul Sebastian Lăzăroiu în ultimii 15 ani. Am văzut în dânsul un sociolog în devenire, capabil să explice oamenilor ce se întâmplă cu oamenii. Am sprijinit cercul din care provenea, un mic grup de oameni care s-au dovedit manipulatori, dedublați, mincinoși, aroganți și mediocri. Nu este dânsul primul, și în nici un caz nu este ultimul, pe care l-am sprijinit și care m-a dezamăgit. Paguba lor, nu a mea. Când dăruiești, te împlinești. Când terfelești darurile primite, te înjosești.
Cine visează presa după gratii are multe păcate de mărturisit. Căci presa este singura care ni le poate spune.
