Una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, GlaxoSmithKline (GSK), a anunţat, la sfârşitul lui 2013, că nu va mai finanţa participarea medicilor la congrese şi nici nu-i va mai plăti pentru a ţine prezentări despre medicamente. Este o gură de aer curat în mlaştina etică ce înconjoară de ani activităţile de marketing ale industriei farmaceutice.
Dar în România, unde măsura va intra în vigoare în 2016, ca şi în celelalte ţări unde GSK activează, am putea fi martori la apariţia unor situaţii ceva mai complicate.
De ce? Destui medici români participă la congrese internaţionale cu ajutorul sponsorizărilor industriei farmaceutice. Legăturile financiare dintre unii lideri ai lumii medicale româneşti şi companiile producătoare de medicamente sunt importante.
Nu se întâmplă doar în România, dar dintre cei 33 de medici care conduc comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, cu un rol extrem de important în a decide ce medicamente sunt compensate/plătite de către stat (adică o afacere sigură pentru producătorul lor), 14 au ţinut prezentări sau au participat la congrese plătite de către companiile farma. Şi vorbim doar despre preşedinţii acestor comisii, nu şi de membrii lor.
Unele dintre ele, cea de Oncologie, de pildă, este împărţită în şase subcomisii. Jumătate dintre preşedinţii acestora au participat la congrese sau au ţinut prezentări sponsorizate de industria farmaceutică.
Cât timp asta nu influenţează decizia medicului sau tipul de medicament prescris pacientului, nu există nici o problemă. Plecăm de la premisa bunei-credinţe în cazul majorităţii medicilor. Într-o ţară civilizată, aceasta este atitudinea firească faţă de orice breaslă profesională onorabilă.
MURDĂRIA
Dar să privim şi către celălalt actor al acestei relaţii: companiile farmaceutice.
Avem de-a face cu o industrie care a plătit în ultimii trei ani şi jumătate, doar guvernului american, amenzi în valoare totală de 18 miliarde (!) de dolari. Peste jumătate dintre aceste amenzi au fost date pentru nereguli cu privire la promovarea ilegală a unor medicamente şi la facturarea excesivă în cadrul programelor guvernamentale pentru medicamente.
Aceste practici ilegale s-au repetat de-a lungul anilor, cele mai amendate companii fiind (chiar!) GSK şi Pfizer (sursă: British Medical Journal, Sidney Wolfe, 2013).
„Se pare că, pentru anumite companii, astfel de derapaje penale şi civile au devenit parte a modelului lor de afaceri“, se afirmă într-un editorial publicat la sfârşitul lui 2013 în British Medical Journal. Statele Unite nu sunt singura ţară unde întâlnim aceste practici.
Uriaşul scandal din China, unde GSK a efectuat către oficiali guvernamentali şi medici plăţi de peste 500 de milioane de dolari pentru a-şi creşte vânzările, este de notorietate. Cealaltă companie farma aflată în vârful topului amendaţilor, Pfizer, a fost implicată în mai multe cazuri de mită în estul Europei (Bulgaria, Rusia sau Serbia).
Avem aşadar de-a face cu o industrie în care astfel de situaţii apar destul de frecvent. Efectul cel mai grav este pierderea încrederii pacienţilor în medicamente şi, succesiv, în ştiinţa medicală, deşi nenumărate boli au fost eradicate în ultimele decenii, iar media de viaţă a crescut considerabil.
Munca miilor de cercetători străluciţi care inventează noi şi noi terapii a fost murdărită de practicile ilegale de marketing din industria farma.
ÎNCEPE CURĂŢENIA?
Pericolul a fost de altfel sesizat în unele ţări. Sponsorizarea participării medicilor la congrese este interzisă în Statele Unite. Începând cu acest an, guvernul american va cere companiilor farma şi producătorilor de echipamente medicale să raporteze toate plăţile efectuate către medici, indiferent de natura lor.
Regulile de transparenţă devin tot mai stricte şi principalul beneficiar este pacientul, care are dreptul să ştie care sunt relaţiile financiare dintre medicul său şi companiile farma. Este poate unul dintre motivele pentru care, anul trecut, 45% dintre medicii americani au restricţionat considerabil accesul reprezentanţilor farma în clinicile lor.
Dar ce se întâmplă cu medicii din ţările mai puţin bogate (e şi cazul României)? Mulţi dintre ei nu au confortul financiar al colegilor occidentali.
Vocaţia de sfânt se întâlneşte rar în breasla medicală, ca în oricare altă profesie, astfel că putem intui ispitele masive la care medicii români au fost şi sunt expuşi. Din această perspectivă, un mecanism care să protejeze medicii de astfel de ispite este mai mult decât binevenit.
Iniţiativa GSK a fost întâmpinată cu aprecieri temperate în Europa Occidentală şi în Statele Unite. Este cazul profesorului Jerry Avorn, de la Harvard Medical School, care a declarat pentru New York Times că decizia „este o confirmare a faptului că a învăţa de la un medic care este plătit de o companie farmaceutică pentru a ţine un discurs despre produsele acelei companii nu este cea mai bună soluţie ca medicii să înveţe despre aceste produse“.
Este foarte posibil aşadar că, începând cu 2016, prezentările despre medicamente ţinute de profesori plătiţi chiar de compania producătoare să dispară.
În aceste condiţii, conferinţele internaţionale şi revistele de specialitate vor rămâne cele mai sigure canale prin care medicii români îşi vor putea actualiza cunoştinţele într-un domeniu extrem de dinamic. Dar accesul la sursele de informare prestigioase poate costa destul de mult.
MLAŞTINA
Dacă preţul nu este o problemă pentru elita medicală bogată, care câştigă anual zeci de mii de euro prin intermediul studiilor clinice care, ca şi activităţile de consultanţă, vor continua să fie finanţate de industria farma, pentru medicul român obişnuit situaţia s-ar putea complica.
Taxele de participare la conferinţele internaţionale pot varia între 350 şi 800 de euro, la care se adaugă transportul, cazarea şi mâncarea. Bursele acordate de organizatori nu sunt numeroase şi, de obicei, merg către cei care prezintă lucrări de cercetare deosebite.
În aceste condiţii, este probabil ca generalizarea propunerii GSK să ducă la o scădere rapidă a accesului medicilor români obişnuiţi la mediul ştiinţific internaţional.
Este nevoie de o soluţie, dar mingea se află din nou în curtea industriei farmaceutice. „Vom finanţa, în mod reactiv, educaţia medicală pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii prin granturi educaţionale independente“, menţionează comunicatul GSK. Ce înseamnă „independente“ şi cum va arăta mecanismul acestei finanţări, deocamdată nu s-a precizat.
O opţiune ar fi crearea unui fond de burse, finanţat de industria farma, dar administrat integral de asociaţiile profesionale de specialitate, destinat susţinerii participării medicilor din ţări mai puţin bogate la congresele de specialitate. Decizia selecţiei medicilor bursieri ar aparţine în exclusivitate corpului medical, şi nu unor reprezentanţi cu interese comerciale.
Dar pentru ca un astfel de mecanism să funcţioneze este nevoie de şi mai multă transparenţă, atât din partea industriei farmaceutice, cât şi din partea elitei medicale. În România, sponsorizările şi cheltuielile legate de congrese vor fi făcute publice de către companiile farma începând cu 2016. Este o încercare de autoreglementare, iniţiativa aparţinând chiar industriei farmaceutice.
Între timp, şase medici dintre cei 33 de preşedinţi ai comisiilor de specialitate din Ministerul Sănătăţii nu şi-au publicat încă declaraţia de interese. Deşi legea îi obligă să o facă.
„Mai e cale lungă până să eliberăm cu adevărat medicina de influenţele comerciale“, spune editorul prestigioasei reviste de specialitate British Medical Journal, Fiona Godlee. În România, ţara din care medicii tineri fug, această cale nu e doar lungă, ci şi îngrozitor de înşelătoare. Ca o mlaştină.
