Publicarea unui val de imagini care prezentau mizeria pe care sunt obligaţi să o suporte pacienţii internaţi în mai multe spitale publice din România a determinat Ministerul Sănătăţii să anunţe, în februarie 2014, declanşarea unei „acţiuni de control care vizează în principal verificarea condiţiilor igienico-sanitare şi instituirea unui standard elementar de curăţenie“.
În acel moment, februarie 2014, conform datelor obţinute printr-un alt control al Ministerului Sănătăţii efectuat cu puţin timp înainte, doar în 7,7% din spitalele patriei nu erau asigurate produsele necesare curăţeniei şi doar 2% dintre spitale nu aveau un program pentru efectuarea curăţeniei şi dezinfecţiei.
Pe hârtie aşadar, ca şi în cazul infecţiilor intraspitaliceşti, lucrurile stăteau foarte bine. Dar dacă pacienţii nu pot fotografia microbii rezistenţi la antibiotice care bântuie prin spitalele româneşti, ei pot fotografia şobolanii sau gândacii. Şi nu s-au sfiit să o facă.
Acţiunea de control a Ministerului Sănătăţii a fost pompos prezentată ca fiind „amplă“, iar Eugen Nicolăescu, atunci ministru al sănătăţii, astăzi preşedinte al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor, a afirmat decis că „spitalele în care nu este curăţenie vor fi închise“. S-a stabilit ca braţul corector al ministerului să fie Direcţiile de Sănătate Publică din judeţe, aceleaşi pe care Eugen Nicolăescu încercase să le desfiinţeze, fără succes, cu doar un an înainte şi pe care le catalogase ca fiind „verigi birocratice făcând parte din sistemul comunist“.
Deşi Ministerul Sănătăţii şi-a schimbat politic conducerea, noul ministru, Nicolae Bănicioiu, a afirmat că proiectul de control este „foarte bun şi trebuie continuat. Nu sunt foarte mulţi bani în sistem“, spunea Bănicioiu în urmă cu patru luni, „dar curăţenie în spitale poate fi făcută şi cu bani puţini“.
Calendarul stabilit chiar de Ministerul Sănătăţii spunea că rezultatele controalelor trebuie făcute publice până pe 5 aprilie pentru toate spitalele, cu excepţia celor de urgenţă şi a institutelor. Până astăzi, două luni de la expirarea termenului autoimpus de autorităţi, nu a fost publicat nimic.
În acelaşi calendar s-a stabilit ca în spitalele de urgenţă/judeţene şi institutele medicale să se efectueze controale încrucişate ale căror rezultate să fie prezentate conducerii Ministerului Sănătăţii până pe 7 aprilie. Am solicitat oficial Ministerului Sănătăţii să ne transmită aceste rezultate, dar până în momentul publicării nu am primit nici un răspuns.
Tot Ministerul Sănătăţii spunea că, până pe 31 mai, vor fi finalizate şi acţiunile de recontrol prin care autorităţile verifică dacă s-a îmbunătăţit curăţenia în spitalele respective. Nici în privinţa acestor recontroale nu există veşti de la Ministerul Sănătăţii, deşi le-am solicitat.
În perioada „amplei” acţiuni de control au venit însă veşti din spitale, tot prin intermediul presei. De la Constanţa, în martie şi la sfârşitul lui aprilie, unde pacienţii au fotografiat gândaci plimbându-se agale prin saloane. De la Tecuci şi Târgu Jiu, în mai, unde bucătăria şi toaletele sunt mizerabile. De la Turnu-Severin şi Craiova, în iunie, unde curtea interioară este împuţită, toaletele sunt împuţite, duşurile sunt împuţite.
Acolo unde nu există săpun şi hârtie igienică, unde pacienţilor le e teamă să se spele, unde aer condiţionat sau jaluzele la ferestre nu există, unde cardiacii se sufocă în saloanele fierbinţi şi supraaglomerate. Acolo unde oamenii ar trebui să se însănătoşească, dar multe, prea multe lucruri put.
Un scurt exemplu, bazat pe o investigaţie a jurnalistului Ovidiu Vanghele: firma care se ocupă de curăţenia Spitalului „Sf. Ioan“ din Bucureşti, Universal Med Cleaning, a câştigat contractul cu spitalul în urma unui proces dubios în privinţa căruia atât responsabilii din spital, cât şi firma împricinată refuză să ofere clarificări. Curăţenia în Spitalul „Sf. Ioan“ lasă mult de dorit, fapt constatat, de altfel, şi de Ministerul Sănătăţii.
Patru luni au trecut de când Guvernul României a promis că va face curăţenie în spitalele publice. Privind fotografiile alăturate, acea promisiune se dovedeşte a nu fi fost decât o altă minciună. În continuare, principalul avantaj competitiv al spitalelor private faţă de cele publice este curăţenia.
Cele mai multe spitale din exemplele de mai sus sunt în subordinea directă a ministrului Nicolae Bănicioiu, cel care declara că „atât cât am putere voi impulsiona“ curăţenia în spitale. Unde vă este puterea domnule ministru? „Cred în ideea unui stat social care poate asigura tuturor servicii medicale decente“, spunea acum o lună premierul Victor Ponta. Priviţi, domnule prim-ministru, cum arată realitatea ideilor dumneavoastră.
Cum îi putem obliga pe guvernanţi să cureţe mizeria din spitalele publice? Cum îi putem sili să asigure spitalelor cea mai elementară condiţie de funcţionalitate: curăţenia? Cât timp vom mai închide ochii, sperând că la momentul vulnerabil vom avea bani suficienţi pentru un spital privat curat? De ce suportăm, de atât de mulţi ani, această mizerie?
