Fascinați de Marean, ratăm un moment esențial

Amocul de care a fost lovit Marian Vanghelie e spectaculos la privit. E cu popcorn de mahala şi cu lacrimi de Dâmboviţa. Dar nu ne-a adus nimic nou. Vanghelie a confirmat, venind din interior, informaţii despre PSD care erau evidente şi din exterior. Vă surprinde să aflaţi cât de mincinos e Ponta? Sau cât de mafiot e Sebastian Ghiţă?
Spectacolul Vanghelie ne încântă pentru că ne atestă, într-o cheie caragialescă, toate temerile. E rău, e foarte rău, dar asta ştiam deja. Însă efectul Vanghelie ne face să ratăm acel moment esenţial care ar putea schimba jocul politic românesc pentru următoarele decenii.
Politicienii n-au înţeles nimic din uriaşa surpriză a alegerilor prezidenţiale, constată la unison toţi editorialiştii, indiferent de preferinţele ideologice. Klaus Iohannis a oferit un rol de prim rang politicianului Dan Mihalache, caracterizat de un transpartinism atotcuprinzător. Victor Ponta ne ia de proşti (pentru a câta oară?) scoţând comunismul vinovat pentru eşecul său catastrofal. Liviu Dragnea îi vede pe americani responsabili de valul de pe Facebook care i-a ucis toţi morţii de pe liste. Halucinaţii teleormănene.
Au trecut aşadar zece zile de la şocul prezidenţialelor şi îi vedem pe liderii politici bătătorind aceleaşi cărări ca înainte. Fie că se proclamă de dreapta, fie de stânga, nici unul nu pare dispus să inducă acea criză care poate cutremura clasa politică.
Când vorbim în România de partide politice, ne minţim singuri. România nu are partide reale, ci grupuri fluide de interese care gravitează în jurul unor mormane de bani. Dan Mihalache, astăzi important sfătuitor al lui Klaus Iohannis, a fost consilierul lui Adrian Năstase. Liviu Dragnea, astăzi generalul PSD-ului, a fost la început un important lider în PD Teleorman.
Singura ideologie a acestor oameni este puterea. Singura lor credinţă este binele propriu.
O haită politică nu poate fi reformată din interior. Mizeria în care se scaldă îndepărtează şi acele personaje sănătoase şi competente care sunt dispuse să-şi sacrifice zece ani din viaţă în slujba binelui public. România este condusă de ani de zile de guverne (şi nu fac referire doar la guvernul Ponta) cu o minusculă legitimitate morală: tot mai mulţi cetăţeni evită să-şi plătească taxele, politica e o meserie câh, oamenii sunt scârbiţi de conducătorii lor, în cel mai bun caz revoltaţi.
Această energie negativă a provocat şi votul masiv de acum zece zile. Dovadă că problema României nu este practicarea democraţiei, ci absenţa unei guvernări corecte şi eficiente. Nu libertatea ne lipseşte astăzi, ci ordinea. Acea ordine în care cei oneşti sunt admiraţi, iar cei mai competenţi ajung să conducă. În guvernele ultimilor ani, miniştrii într-adevăr competenţi pe portofoliile lor au fost nişte accidente.
Oricât de eficienţi ar fi, procurorii DNA nu sunt îndeajuns. Ei au forţa de a distruge o haită politică coruptă până la ultimul dinte, dar nu şi de a construi ceva în loc.
Niciodată în istoria ei România nu a avut după gratii atât de mulţi baroni, atât de mulţi hoţi feudali. E legea fizicii că locul gol lăsat de ei se va umple la loc. Depinde de noi cu ce anume. Doar că între noi şi acest gol, haita politică a înălţat un gard legislativ uriaş.
România este singura ţară europeană unde este nevoie de 25.000 de oameni pentru a fonda un partid. În Germania, Spania sau Olanda sunt îndeajuns trei. Deschiderea jocului politic pentru cei aflaţi în afara lui este singurul gest practic cu potenţial de construcţie.
Sigur că nu toate mişcările politice nou apărute vor fi experimente reuşite, unele vor fi poate periculoase, dar este singura noastră şansă de a ieşi din acest blocaj periculos. Căci după marea efuziune provocată de înfrângerea lui Ponta va urma acea mare dezamăgire, menţionată şi de Dan Tapalagă, care, în lipsa alternativelor, va deschide uşa extremismului.
Acesta este momentul esenţial prin care trece astăzi România. La 25 de ani de la căderea unui zid fizic, avem un zid birocratic de doborât. Un zid care blochează zecile de mii de tineri ieşiţi în stradă şi la vot în ultimii ani. Legea partidelor trebuie schimbată. Acum. E în interesul tuturor: al oamenilor de stânga sătui de PSD, al dezamăgiţilor de dreapta, al scârbiţilor, revoltaţilor sau ecologiştilor. E singura cale de a reîmprospăta jocul.
Iar dacă nu?… vom rămâne în continuare doar spectatori ai Vanghelionului.