Cea mai bună zi din an pentru rasistul din mine

„E greu să nu caut vinovaţi pentru masacrul de la Charlie Hebdo. Valul emoţional a fost atât de mare, încât doar trei criminali nu-mi ajung. Vreau mai mult. Vreau să dau vina pe jurnaliştii care critică prea mult. Vreau să dau vina pe musulmani. Vreau să dau vina pe religii.
12 oameni au fost executaţi cu sânge rece, în toiul zilei, în cea mai frumoasă capitală a Europei. Acolo unde mă duc să mă îndrăgostesc. Să mă îmbrac bine. Să mă visez frumos.
E prea grotesc. E prea enorm pentru ca doar trei criminali să fie de vină. E sigur vorba de ceva mai mult. De o ciocnire mai apocaliptică. De o revoltă. De începutul unui război.
Aşa am simţit în ultimele 24 de ore. Şi în continuare tot aşa sunt ispitit să simt. Ispită periculoasă, greu de respins după ce-l vezi pe Abu Musab, un lider ISIS, spunând mândru că «Leii noştri au comis atacul. Curg doar primele picături de sânge. Cruciaţii trebuie să se teamă, pentru că o merită».
Simt cum îmi fierbe furia în vene. Propun închiderea moscheilor. Mă cert pe Facebook pentru dreptul fiecăruia de a blasfemia. Deşi nu o rostesc cu voce tare, nu m-ar deranja expulzarea din Europa a tuturor bărboşilor în halate.
Încep să mă tem planetar. Ridicarea periferiilor împotriva centrului. Conflicte imense între civilizaţii. Occidentul sub asediu.
Dar, la un moment dat, în toiul furiei şi al fricii, mi-l amintesc pe Wael, prietenul meu iordanian cu care am mâncat prăjituri şi am forfecat deopotrivă preoţii şi mulahii.
De Aishe, prietena din Ankara, al cărei păr nu l-am zărit niciodată de sub batic, dar care a plâns pe umărul meu de dorul băieţelului ei.
De Mahmoud din Cairo, care iubeşte Europa pentru libertatea pe care o oferă şi Bucureştiul pentru teii care miros frumos.
De Amr, din Emirate, care mi-a explicat pe îndelete de ce sunniții ţin post înainte de Eid, după ce eu i-am povestit cum ţin ortodocşii post înainte de Paşte.
Apoi am citit că în Europa lui 2013 s-au efectuat mai multe arestări pentru alte tipuri de terorism (motivat de separatism, de pildă), decât pentru terorismul motivat religios. Că mult mai mulţi copii mor zilnic de foame în Etiopia decât adulţi în atentatele teroriste. Şi că niciodată în ultimele secole europenii nu au trăit mai bine şi mai mult decât o fac astăzi.
Dar sigur că atunci când loveşte imprevizibil, moartea e un scandal. Zguduie. E de neînţeles. Mai mult, când moartea loveşte în mijlocul paradisului în care oamenii îşi câştigă pâinea desenând caricaturi şi inventând glume inteligente, totul se transformă într-un atentat direct la adresa viselor mele. Când moartea îşi trânteşte Kalaşnikovul pe masa unei redacţii din Paris, totul devine personal. Pentru că aşa ceva am văzut întâmplându-se doar actorilor din filmele de acţiune. Nu vecinilor mei.
Iar eu sunt mult prea important ca să fiu ucis doar de nebunia criminală a unor fanatici islamişti. Trebuie să fie vorba de ceva mai mult. Despre religii. Despre popoare. Despre supravieţuirea civilizaţiei noastre.
Şi când aflu că au început să explodeze bombe în faţă moscheilor din Franţa, mă simt răzbunat. Şi vreau mai mult. Îi vreau afară. Îi vreau dispăruţi. Vreau să se teamă. Pentru că o merită.
E cea mai bună zi din an pentru rasistul din mine.“
Ieri (miercuri – n.r.) s-a tras cu Kalaşnikovul în redacţia unui ziar de umor din Paris. Astăzi (joi – n.r.) s-a aruncat cu grenade într-o shaormerie. E cea mai bună zi din an şi pentru Abu Musab, lider ISIS. A semănat ură. Şi acum vede cum răsare ura.
Aici nu e vorba nici de ciocniri între civilizaţii, nici între religii şi nici de revolta săracilor împotriva bogaţilor. Toate aceste teorii nu fac altceva decât să alimenteze rasistul ascuns în fiecare dintre noi.
Aici e vorba de o gaşcă de criminali sceleraţi care folosesc o religie pentru a-şi manifesta şi justifica nebunia. Sunt minoritari, dar sunt vizibili pentru că de fiecare dată lovesc în mijlocul liniştii noastre. Şi sunt periculoşi pentru că-l scot la suprafaţă pe rasistul din mine.
Adversarul e terorismul, nu islamul. Fanatismul, nu credinţa. Extremiştii, nu cele 1,6 miliarde de musulmani.