Ai avut încredere în mine şi ţi-ai făcut casă de marcat specială pentru bacşiş, registru de bani personali pentru ospătari? Te-am păcălit, acum m-am răzgândit şi desfiinţez taxa. Ai plătit taxele corect şi ţi-ai angajat farmaciștii cu carte de muncă, nu pe PFA? Te-am păcălit şi pe tine, că m-am decis să dau amnistie fiscală pentru cei care au fost mai şmecheri şi au strigat mai tare. Te-a încurcat supraacciza pe carburant şi te-ai bucurat când am zis că „nu a fost un proiect bun“? Te-am păcălit şi pe tine, pentru că ea rămâne şi de la anul. Ai crezut în sloganul „Dreptate până la capăt“? Te-am păcălit şi pe tine, avem aproape zece proiecte de modificare a Codului Penal, toate în interesul marilor penali şi ÎMPOTRIVA interesului public. Cam aşa arată un dialog imaginar între premierul Victor Ponta şi omul de afaceri român supus capriciilor unui guvern care şi-a dat săptămâna trecută măsura maximă a incompetenţei.
Impozitarea bacşişului a arătat de la început că e o măsură luată pe genunchi: fără consultarea mediului de afaceri, fără studiu de impact, fără minima inteligenţă politică necesară pentru a înţelege că impozitul îi lovea EXACT pe votanţii cu venituri mici – ospătari, frizeri, taximetrişti, vânzători. Duo-ul Ponta – Teodorovici (nu ştie nimeni ce îl recomandă pe acesta din urmă pentru funcţia de ministru al finanţelor) a reuşit să bulverseze în scurt timp un întreg sector economic pentru o miză derizorie (câteva zeci de milioane de lei anual adunate în plus la bugetul de stat).
Avocatul Cornel Popa a sintetizat perfect stupizenia nu atât a impozitului pe bacşiş în sine (e dreptul oricărui stat să stabilească politica fiscală), cât a modului în care a fost gândit. Nu e nevoie să revenim asupra demonstraţiei. Dar toată epopeea impozitului pe bacşiş, care nu s-a terminat încă, arată că guvernul Ponta are un comportament de tip Păcală, complet neserios pentru orice partener legitim, indiferent că e vorba de mediul de afaceri sau de consumator.
La fel stau lucrurile şi cu alte iniţiative strălucite ale executivului.
Supraacciza pe carburant, de exemplu. Anunţată şi ea de pe o zi pe alta, comunicată într-un mod la fel de arogant către cetăţeni şi firme, supraacciza a avut un impact invers celui scontat de Ponta. În loc să ajute bugetul de stat, a dus la scăderea consumului şi nemulţumirea tuturor consumatorilor. Ponta a recunoscut, în cele din urmă, că „nu a fost un proiect bun“, dar majoritatea parlamentară, în frunte cu PSD, nu vrea eliminarea ei din viitorul Cod Fiscal.
Acelaşi tip de comportament de tip Păcală şi în cazul puţin discutatei amnistii fiscale pentru puternicele lanţuri de farmacii care, în loc să-şi angajeze farmaciștii cu carte de muncă, au preferat o soluţie mai ieftină – colaborare cu Persoane Fizice Independente. La presiunea publică (denunţată chiar de Ponta) a acestor lanţuri de farmacii şi a consultanţilor fiscali care le-au cântat în strună în ultimii ani, guvernul s-a executat şi a propus amnistia fiscală. Ce înţelege din asta un antreprenor călcat de Fisc şi sancţionat pentru o abatere de câteva sute/mii de lei? Ce ascendent mai au organele de control ale statului asupra celorlalţi contribuabili, când acelaşi stat îi iartă de sancţiuni pe cei puternici, în semn de sfidare la adresa celor mici?
Rezum ce vedem în aceste zile la guvernul Ponta: un comportament arbitrar faţă de firme şi cetăţeni, sfidarea normelor de bază ale libertăţii economice, nesocotirea regulilor economice care cer calcule de impact şi studii pentru orice măsură fiscală.
Coroborat cu scăderea TVA la alimente şi proiectul generos al noului Cod Fiscal (care prevede scăderi de taxe şi impozite considerate greu sustenabile pentru buget), comportamentul guvernului Ponta arată o teamă reală pentru viitor: aceea ca scăderile principale de taxe şi impozite din acest an şi de la anul să nu producă un catastrofal deficit bugetar. Avertismentul public a fost deja lansat de mai mulţi parteneri credibili: Comisia Europeană, Fondul Monetar, Consiliul Fiscal.
Nici mediul de afaceri nu pare foarte convins de sustenabilitatea viitoarelor tăieri de taxe şi impozite, pentru că executivul Ponta nu mai are credibilitate. De aici şi reticenţa oamenilor de afaceri în a demara investiţii şi planuri de business bazate pe viitoarele taxe scăzute. Odată ce şi-a consolidat imaginea de Păcală al economiei, guvernul Ponta îşi poate recâştiga cu greu credibilitatea. Iar poveşti precum taxarea bacşişului şi eliminarea ei după doar o săptămână nu-l ajută deloc.
PS: Acelaşi comportament strigător la cer la Ponta şi PSD în cazul Dragnea. Deşi singuri au anunţat la Consiliul Național din 20 martie că au votat o rezoluţie potrivit căreia orice condamnat pentru fapte de corupţie – fie şi în prima instanţa – îşi pierde funcţiile din partid, în cazul Dragnea regula nu funcţionează deocamdată. Ponta a ieşit public astăzi (ieri – n.r.) după şedinţa PSD, spunând că tot partidul îl apără pe şeful baronilor şi că e nevoie de un for superior al partidului pentru a-i decide soarta. Adică egalitate pentru căţei, nu şi pentru dulăi.
