Orice gospodar, când se apucă să facă lucrări de reparaţii la casa în care locuieşte, va gândi cu maximă atenţie la două aspecte: întâi se va îngriji de costuri, preocupat fiind să facă cât mai multă treabă cu cât mai puţini bani. Adică va evita risipa. Apoi se va îngriji şi de intervalul de timp în care va face lucrarea, căutând să producă cât mai puţin deranj pentru el şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
Aceeaşi atitudine o va avea şi orice investitor atunci când începe o lucrare: costuri reduse şi rapiditate în lucrări, deoarece cu cât va finaliza mai repede, cu atât va începe să-şi exploateze investiţia.
Acestea sunt motivele pentru care auzim despre nu-ştiu-ce zgârie nori prin China care s-a dat în folosinţă în doar trei luni de la începerea lucrărilor sau despre câteva sute de kilometri de autostradă prin Italia reabilitată în doar câteva luni de primăvară, pentru a fi gata înainte de începerea sezonului turistic. În astfel de situaţii, respectul este numitorul comun şi nu întâmplător, respectul pentru banii investiţi se transformă în respect pentru utilizatorii investiţiei, chiar dacă unii ajung să folosească o clădire, iar alţii o autostradă.
Din nefericire, un astfel de comportament este străin pentru edilii Craiovei şi cel mai bine acest lucru se vede în evoluţia lucrărilor de pe principalul bulevard al Craiovei, Calea Bucureşti. Să nu uităm că împreună cu bulevardul Nicolae Titulescu, Calea Bucureşti reprezintă axa est-vest a oraşului şi totodată artera cu cel mai ridicat trafic. Zilnic, câteva mii de autovehicule străbat oraşul în ambele direcţii. Mii de oameni trăiesc în blocurile de locuinţe şi în casele din spatele lor, fără a mai vorbi despre alte câteva sute de societăţi comerciale care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi zonă. Doar aceste câteva motive şi tot erau suficiente pentru o abordare responsabilă din partea autorităţilor locale. În locul acesteia, avem un şantier început cu ani în urmă şi cu perspective de finalizare într-un viitor incert.
Aici nu vedem nici grija gospodarului care păzeşte confortul familiei sale şi nici omul responsabil şi preocupat de felul în care se cheltuie banii comunităţii. În schimb, vedem o indolenţă fără de sfârşit, întreruptă doar de explicaţii penibile despre „cât de mult se lucrează“ şi despre „ce măsuri s-au mai luat“. Pe de o parte, avem o liotă de funcţionari care se laudă unii pe alţii şi îşi dau mereu dreptate, făcând abstracţie de realitatea înecată în praf. Pe de altă parte, avem mii de oameni nevoiţi să locuiască de ani de zile cu şantierul sub fereastră sau de sute de firme cu activitatea tulburată, încetinită, dacă nu oprită. Pentru că – nu-i aşa? – nimeni nu se duce la o cofetărie după ce sare peste un şanţ şi nici nu intră la băcănie după ce a escaladat un mal de pământ …
Faptul că reabilitarea principalului bulevard al Craiovei a intrat de astăzi în faza asfaltării poate să bucure pe unii. Mă bucură şi pe mine, doar că privind la stadiul lucrărilor la calea de rulare pentru tramvai, înţeleg că suntem încă departe de finalizare. Se refac trotuarele? Iarăşi este bine, dar rămâne de neînţeles de ce o reabilitare atât de vastă nu a reuşit să facă loc şi pentru o pistă de biciclete, atât de necesară în Craiova …
Cred că este necesară o schimbare de comportament, iar asta poate să înceapă cu grăbirea lucrărilor. Totuşi, şantierul acesta durează de prea mult timp…
