Vaccinul şi Oliviile Steer

Dau tot mai des de indivizi fără nici o pregătire medicală extrem de vocali, care îndeamnă părinţii să nu-şi vaccineze copiii că virusurile nu există (?), e o conspiraţie mondială care ne omoară copiii. Sunt mamă, ştiu cât de speriat eşti când copilul plânge şi nu ştii de ce, nu doarme, vomită şi te temi că o să-ţi moară în braţe. Toţi ne dorim să avem copii sănătoşi.
Un părinte e fragil la început de drum. Caută şi găseşte informaţii contradictorii care-l îngrozesc, mai ales că cei care le oferă sunt amatori şi amatorii sunt cei mai dispuşi să le ofere, cu cât mai proaste, cu atât mai credibile. Sunt prezentate doar cazurile nefericite, cu reacţii adverse severe şi consecinţe pe viaţă, deşi procentul lor e infim. De ce se perpetuează situaţia asta? Pentru că medicii vin şi aruncă „aşa TREBUIE să faci“, fără să spună şi de ce aşa şi nu altfel, fără să fie corecţi până la capăt şi să se intereseze dacă copilul nu se încadrează în grupa de risc pentru care vaccinul e interzis.
Părintele rămâne perplex şi când un semidoct vine să-i spună că nu-i bun vaccinul şi-i aduce argumente puerile în favoarea părerii lui, îl crezi, că îţi aduce nimicul de argument, care mai e şi fals pe deasupra, dar el nu are de unde să ştie, iar de se apucă să studieze, se pierde în ceaţă, că informaţia e oferită pentru specialişti, nu pentru prostul care a vrut copii şi s-a trezit cu necazul pe cap. Omul întreabă, de e flituit se enervează, de i se spune doar că vaccinul poate avea reacţii adverse, fără să i se explice nici de ce apar, nici în ce constau, se sperie.
Medicii trebuie să discute deschis cu părinţii, să nu-i lase pradă unora ca Olivia Steer, să nu trateze nici o întrebare cu superioritate şi suficienţă. Atitudinea superioară poate fi interpretată ca dezinteres şi taxată în consecinţă. După aceea degeaba ne enervăm că apar epidemii care păreau eradicate, îi facem proşti pe cei ce aleg să nu-şi vaccineze copiii şi urlăm la toate Oliviile Steer din lume. Ele nici n-ar fi existat dacă părinţii ar fi avut în medic un aliat, nu un superior. E necesară o şcoală a părinţilor încă din primele luni de sarcină. O fi posibilă şi-n România?
Lucia Stroilă