Mai întâi Liviu Dragnea, susţinut apoi de Tudorel Toader şi chiar de Traian Băsescu au generat impresia că DNA nu avea voie să ancheteze cele două hotărâri de guvern emise în 2013 care au făcut posibilă trecerea lacului Belina şi a braţului Pavel de la Apele Române la Consiliul Judeţean Teleorman. Dragnea a simplificat totul afirmând că s-a trecut un un bun al statului din “public în public”, deci care e problema, ne apucăm acum să anchetăm toate transferurile, sunt mii?
Tudorel Toader a împachetat ceva mai ştiinţific ideea folosit expresii complicate pentru a decreta că afacerea Belina este cel mult de competenţă instanţei de contencios administrativ. Traian Băsescu i-a ţinut isonul, adăugând totuşi că după mintea lui, abia după ce cazul se tranşă în instanţa de contencios, procurorii puteau sări pe Dragnea, dar nu pe abuz în serviciu, ci pe trafic de influenţă. Mai avem şi decizia Curţii Constituţionale pronunţată după anchetă DNA vizând modul cum s-a adoptat OUG 13. CCR a stabilit deja că procurorii nu pot anchetă legalitatea unor acte normative, dar atenţie, aici vorbim de legi adoptate în Parlament, ordonanţe de urgenţă. Suntem în faţă unor interpretări abuzive, vândute publicului drept adevăruri juridice absolute. Cum în cazul Belina vorbim de fineţuri juridice, nimeni nu şi-a mai bătut capul cu ele. În primul rând, toţi juriştii, avocaţii şi specialiştii consultaţi de HotNews.ro au ţinut să sublinieze că avem de-a face cu două HG-uri, care sunt acte administrative cu caracter individual, nu normativ (cum eronat s-a exprimat chiar şi DNA-ul în comunicat).
Întâi de toate, decizia Curţii Constituţionale nu se aplică actelor administrative cu caracter individual, ci doar actelor normative cu caracter de lege, nici măcar administrative normative. Din start, prin trimiterea la o decizie CCR inaplicabilă în dosarul Belina, atât Dragnea, cât şi ministrul justiţiei comit un abuz de interpretare. Avocata Elenina Nicuţ a explicat într-o postare pe Facebook că insistenţă cu care s-a susţinut că instanţele de contencios au competenţă exclusivă asupra HG-urilor are că scop o nouă sesizare la CCR pe conflict între puterile statului.
Mai departe trebuie înţeles ce anume este chiar atât de grav în modul cum s-a realizat transferul lacului Belina “de la stat la stat”, cum se exprimă liderul PSD încercând să arunce în derizoriu întreagă operaţiune. Înainte de toate, nu vorbim de o simplă baltă, nici de nişte terenuri părăsite şi abandonate, adică de un bun cu valoare mică. Dovadă că aşa stau lucrurile este chiar codul de clasificare al lacului Belina şi Braţului Pavel, care a trebuit schimbat pentru a scoate bunurile din bazinul hidrografic al Dunării, după cum arată avocata Elenina Nicuţ. Câtă vreme aceste bunuri făceau parte din bazinul hidrografic al Dunării, ele se aflau în administrarea exclusivă a Apelor Române şi nu puteau fi transferate. Pentru schimbarea clasificării s-a emis, sub pretextul efectuării unor lucrări de cadastru şi publicitate imobiliară, o prima hotărâre de guvern (858/2013). Această schimbare de clasificare a permis ulterior că lacul Belina şi Braţul Pavel să fie transferate către Consiliul Judeţean Teleorman tot prin hotărâre de Guvern (943/2013). Avem decizia Curţii Constituţionale nr 1 din 2014 care stabileşte în esenţă că dacă bunurile formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice în temeiul unei legi organice (cum era cazul lacului Belina aflat în administrarea exclusivă a Apelor Române), atunci transferul de proprietate nu se poate face decât tot prin lege. În alte cazuri, mai spune Curtea, transferul se poate face prin HG la cererea autorităţii locale. Prin urmare, schimbând printr-un HG codul de clasificare şi denumirea lacului Belina şi braţului Pavel, prin eliminarea sintagmei BH Dunăre (Bazinul Hidrografic), Rovana Plumb (ministrul mediului la acea dată) a făcut posibil transferul acestor bunuri tot printr-un HG la Consiliul Judeţean Teleorman, deşi în mod normal trebuia făcut prin lege. Pe scurt, de primul HG a fost nevoie pentru a fi dat ”legal” al doilea. Acesta este motivul pentru care DNA susţine în comunicatul din 22 septembrie că “Fiind situate în albia minoră a Dunării, Insula Belina şi Braţul Pavel fac parte din domeniul public al statului prin efectul legii şi al Constituţiei, prin urmare nu puteau fi trecute în proprietatea vreunui consiliu judeţean prin hotărâre de guvern, ci doar prin lege”.
Tel Drum avea deja un contract de cesiune cu Apele Române încă din 2011, dar Liviu Dragnea nu putea fi sigur că va rămâne acolo. În plus, voia chiar mai mult. Guvernele vin şi pleacă, viaţă lor e în general scurtă şi nimeni nu poate fi sigur că un contract încheiat de Apele Române continuă la nesfârşit. Însă prin transferul la Consiliul Judeţean Teleorman, operat în decembrie 2013, adică la un an şi ceva după ce PSD vine la putere, Dragnea preia practic controlul total asupra lacului Belina. La numai trei luni după ce ajunge în proprietatea CJ Teleorman, Tel Drum transmite lacul mai departe unei firme private, Trident 51 SRL, care administrează Belina din aprilie 2014 până în februarie 2017. Cam pe când încep protestele de stradă, Trident 51 SRL renunţă unilateral la concesiune şi o întoarce la Tel Drum. Coincidenţă sau nu, în firma Trident 51 SRL îl găsim azi pe Ştefan Liviu Dragnea, fiul liderului PSD, care intră la vedere în firma la scurt timp după ce întoarce lacul Belina la Tel Drum. Şi tot coincidenţă, firma Trident 51 SRL se înfiinţează în septembrie 2013, coincidenţă sau nu, exact în perioada în care se moşmondeau HG-urile cu lacul Belina.
Cam ce ar fi de contencios administrativ aici şi cam în ce situaţii au voie procurorii să facă anchete?
Putea DNA anchetă modul cum s-a emis HG-ul Rovanei Plumb? Juriştii consultaţi de HotNews.ro susţin că “analiză legalităţii HG în cauza se face, într-o astfel de situaţie, de către instanţa penală, că o chestiune prealabilă”. Găsiţi aici detalii despre chestiunile prealabile, care, potrivit Codului de Procedura Penală, se judecă tot de către instanţa penală, chiar dacă altminteri ar fi de competenţă altei instanţe. Aici mai trebuie să înţelegem puţin raţiunea legiuitorului, de ce anume a stabilit că bunurile aflate în domeniul public al statului în baza unei legi organice să nu-şi poată schimbă proprietarul printr-un simplu HG? Legea organică înseamnă vot în Parlament, transparenţă, dezbateri şi filtrul preşedintelui până la intrarea în vigoare. HG înseamnă voinţă unui grup mic de oameni şi nici un filtru. Imaginaţi-va că resursele naturale, plajele sau marea teritorială ar putea fi închiriate spre exploatare prin voinţă câtorva oameni, cum se întâmplă prin emiterea unei HG. Nu e nevoie decât de semnăturile a doi-trei miniştri şi de semnătură unui premier că voinţă lor să devină lege iar o bucată din Marea Neagră sau din Dunăre să ajungă la anumite firme, cum s-a şi întâmplat în cazul Belina.
