A rămas mai puţin de un an până la alegerile locale din 2020, iar scena politică locală arată mai complicată ca niciodată. După opt ani de guvernare locală PSD, Craiova pare că are nevoie de un restart. Nu doar de dragul alternanţei, ci şi pentru că pe scena politică au apărut o serie de oameni noi, care ar avea dreptul la o şansă ca să arate ce pot.
Când mă gândesc la letargia care domneşte în administraţie, îmi vine în minte o zi din această vară, imediat după Zilele Craiovei. În centrul oraşului, comercianţii de mici şi cârnaţi părăsiseră strada A.I. Cuza, dar asfaltul rămăsese în urma lor ca în bucătărie, îmbibat cu uleiuri şi grăsimi. Era o zi toridă, de vară, iar asfaltul încins puţea îngrozitor. Puţea la fel şi în nasul edililor oraşului, dar nimeni nu s-a gândit să spele bucata de stradă care trecea chiar prin faţa primăriei. Se simţea o letargie generală, toţi inhalau miresmele care se ridicau din asfalt şi nu puteai să te gândeşti decât că, la fel de greu, se digera şi înfrângerea la europarlamentarele din 26 mai, când PSD a pierdut usturător, chiar în fieful său, alegerile în favoarea Alianţei USR-PLUS.
Cam asta este imaginea unei guvernări locale, care nu prea are realizări importante la activ. Social-democraţii s-au remarcat în special prin goana după funcţii bune şi salarii mari, iar în public au venit cu o comunicare agresivă, paralelă cu realitatea. În rest, multă, foarte multă aroganţă.
Dacă ar fi să ne luăm după rezultatul alegerilor din 26 mai, în Consiliul Local Craiova ar intra patru partide: USR-PLUS, PSD, PNL şi Pro România. PMP ar fi undeva la limită. Dar, evident, alegerile locale sunt altceva decât europarlamentarele şi vor avea o dinamică cu totul aparte. Vor intra în scenă actori locali, politicieni-locomotivă sau care, dimpotrivă, îşi vor scufunda electoral partidele. Oricum, consiliul local viitor va avea o componenţă mai echilibrată decât actualul, în care PSD deţine 19 din 27 de mandate, putând practic să guverneze singur.
Ca de fiecare dată, comentatorii politici locali se vor întreba dacă Opoziţia, în cazul de faţă USR PLUS şi PNL, ar putea să dea un candidat comun la funcţia de primar, care să bată PSD, în cazul în care alegerile locale vor rămâne într-un singur tur. Dacă aceste partide ar decide un candidat comun, oricum acest lucru nu se va întâmpla mai devreme de sfârşitul anului. Mai întâi vom avea, în noiembrie, alegerile prezidenţiale, care sunt prioritare în acest moment. Pe de altă parte, toată lumea aşteaptă semnalul de la Centru. Ceea ce ştim sigur este că, până la ora actuală, subiectul (candidatul comun) nici nu a fost discutat la modul serios.
Considerându-se vârful de lance al opoziţiei în Craiova, PNL a avut, până acum, pretenţia de a nominaliza candidatul comun. Alegerile din 26 mai au adus însă în prim-plan un alt actor politic, Alianţa USR PLUS, aşa încât ei au pretenţia de a desemna acum candidatul pentru primărie. Oricare ar fi acesta, ar trebui anunţat cât mai repede. Dacă nu este cumva o persoană cu o notorietate foarte mare, ar trebui anunţat cel târziu în luna februarie, ca să existe timp să fie popularizat, văzut şi auzit de populaţie.
Strategii de campanie ar trebui să ţină cont şi de faptul că această persoană ar avea de înfruntat doi candidaţi redutabili, cel puţin ca notorietate: Antonie Solomon (Pro România) şi Olguţa Vasilescu (PSD).
În PSD sunt mari convulsii care se vor accentua şi mai mult după prezidenţiale. S-ar putea să asistăm la o luptă surdă pentru putere, între facţiunile rivale, dacă Viorica Dăncilă, candidatul partidului, nu va intra în turul doi. În funcţie de ce aripă va pune mâna pe conducerea partidului, vom afla şi dacă Olguţa Vasilescu va fi nominalizată drept candidat. Nominalizarea ar mai putea fi influenţată şi de evoluţia unor eventuale anchete penale pe numele său. Sunt câteva dosare în care nu s-a lucrat nimic cât timp a durat asaltul PSD asupra Justiţiei.
De remarcat şi că, după eşecul istoric din 26 mai, nimeni nu s-a grăbit să ceară capul Olguţei Vasilescu. Dimpotrivă, ea s-a grăbit să-şi securizeze funcţia de şef al PSD Craiova, printr-o nouă realegere în fruntea organizaţiei, de teama unor evoluţii imprevizibile în partid care i-ar fi periclitat poziţia.La ora actuală, arhitectura administraţiei locale seamănă cu o piramidă, în fruntea căreia se află cuplul Manda-Vasilescu. Şefii din administraţie, giraţi de aceştia, s-ar bucura ca Olguţa Vasilescu să ajungă din nou la primărie. Şi-ar păstra neatinse privilegiile şi salariile de zeci şi sute de milioane de lei. Se vorbeşte pe la colţuri că mulţi angajaţi simpli din administraţie nu ar mai vrea întoarcerea Olguţei, fiind de notorietate atmosfera grea, apăsătoare, care domnea în primele mandate ale acesteia, când adversarii erau reduşi la tăcere, iar disidenţii executaţi sumar.
Dacă pentru Olguţa Vasilescu primăria a fost o trambulină către politica mare de la Bucureşti, nu acelaşi lucru se poate spune despre Antonie Solomon, care nu şi-a dorit niciodată mai mult. El vrea primăria, nu altceva. Vine din urmă cu realizări importante, dar şi cu o tinichea mare de coadă, acea condamnare pentru luare de mită, tocmai din funcţia de primar al Craiovei. Candidatura este o provocare atât pentru el, cât şi pentru noi, alegătorii. S-ar putea spune că Solomon se expune periculos unei noi judecăţi publice, pentru că, inevitabil, condamnarea sa va deveni muniţie pentru adversarii politici. Sunt sigur însă că, dacă a decis să candideze, a luat în calcul şi acest lucru, şi-a asumat.
Această candidatură poate fi citită şi ca o încercare de împăcare cu electoratul şi cu propria conştiinţă, un proces public în urma căruia să fie judecat, condamnat şi iertat de către craioveni. Solomon nu trebuie subestimat de adversarii săi. Să nu uităm că în 2012, având în spate un partid de buzunar ca UNPR, care la nivel central bătuse deja palma cu PSD, a fost la doar 5.000 de voturi în spatele Olguţei Vasilescu, susţinută la acea vreme de USL, care era pe val.
Dar mai gândeşte electoratul din 2020 la fel ca cel din 2012? Cert este că, dacă va candida, Solomon va rupe din electoratul de stânga. Iar totul se poate schimba, în funcţie de cum se raportează Victor Ponta la PSD. Devine tot mai clar că Ponta vrea să preia PSD sau măcar să-l controleze din umbră. Şi nu ar fi exclusă nici o alianţă PSD-Pro România, care va fi şi ea influenţată de care facţiune va veni la putere, la social-democraţi.
Ca de fiecare dată, PNL lasă anunţarea candidatului pe ultima sută de metri, deşi a promis că de data aceasta va proceda altfel. Prevăzută iniţial pentru primăvara anului 2019, nominalizarea candidatului a fost mereu amânată. Şi, cum spuneam, nu cred că vom avea nominalizatul anul acesta şi ar fi de dorit să nu se lase cu scandaluri şi demisii, ca la alegerile precedente. Sunt destui liberali cu vechime în politică, care au un trecut, inevitabil (eu spun evitabil) prin USL.
Aripa veche liberală din PNL are această vulnerabilitate, trecutul comun cu PSD din perioada USL. Şi asta s-a văzut recent, la atacul suburban al Olguţei Vasilescu asupra deputatului Ionuţ Stroe. Un atac de joasă speţă, în care a făcut publice aspecte din viaţa intimă a deputatului. Mai grav e că Olguţa Vasilescu tocmai a bătut un piron în eventuala candidatură a lui Ionuţ Stroe. Şi cine ştie ce alte grenade mai are prinse la centură…
Craiova are nevoie de spiritul antreprenorial liberal, iar PNL ar trebui să-şi aleagă cu grijă oamenii. Deocamdată, sunt mai mulţi înscrişi în cursa internă. Sunt şi oameni fără probleme penale, care nu au fost asociaţi cu scandaluri în funcţiile pe care le-au deţinut (Nicolae Giugea) sau tineri antreprenori, cu o voce în Consiliul Local (Marian Vasile, Flavius Sirop). Bineînţeles că liberalii au la îndemână şi vechea soluţie, una care a tot fost încercată (Mario Oprea), dar fără să sară din scorul partidului.
De cealaltă parte, avem Alianţa USR-PLUS. În urmă cu exact trei ani de zile, nimeni nu ştia cine este Adrian Claudiu Prisnel. Un tânăr absolvent al Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA, una dintre cele mai bune universităţi din lume. Nou în politică, Prisnel a reuşit în timp record să organizeze filiala USR la Dolj, iar în doi ani partidul a câştigat alegerile europarlamentare în Craiova, fieful PSD. Un lucru la care, să recunoaştem, liberalii visează de 30 de ani. Scorul obţinut de USR -PLUS a venit ca un şoc, se caută şi acum explicaţii. Useriştii au capitalizat peste 35.000 de voturi în Craiova, cu mult peste scorul cu care actualul primar al Craiovei a câştigat alegerile în 2017 (19.800 de voturi). Anterior, tot ei au strâns peste 26.000 de semnături pentru campania „Fără penali în funcţii publice“.
Sigur, alegerile pentru primărie şi consiliul local vor fi altceva, centrate pe vectorii locali, dar scorul bun obţinut de USR este unul de la care poţi ridica pretenţii la fotoliul de primar. Useriştii au promis şi ei un un program de guvernare locală care să schimbe actuala paradigmă. Sunt acolo oameni anti-sistem care şi-au clădit o carieră profesională în afara politicii, care nu trăiesc din politică. Spre exemplu, mulţi ingineri IT care, din start, nu le prea au cu discursurile. Dar nu de discursuri sforăitoare avem nevoie, ci de oameni practici, care să ne rezolve problemele.Cum Prisnel este cel mai vizibil reprezentant al partidului, nu ar mira pe nimeni dacă ar decide să-şi asume candidatura. Nu este exclus nici ca, în perioada următoare, de la USR să iasă în lumina reflectoarelor şi alţi oameni, viitori consilieri municipali, judeţeni, viceprimari. De văzut cum vor fi alcătuite listele şi care va fi algoritmul aplicat cu PLUS.
Acestea ar fi datele actuale ale problemei, dar ele sunt extrem de sensibile la ceea ce se întâmplă la nivel central. Dacă moţiunea de cenzură trece şi guvernul pică, una dintre mizele noii majorităţi ar putea fi schimbarea legislaţiei electorale şi revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerile locale. În această situaţie, bătălia politică locală de la anul va deveni şi mai interesantă.
