Târgul de Paște de la Craiova a venit, la fel ca Târgul de Crăciun, cu iureșul de opinii pro și contra. Așa cum ne-am obișnuit, investițiile Primăriei în imaginea orașului au împărțit oamenii în două tabere. Cei care se bucură că avem un nou punct de atracție și apreciază încercările administrației de a înfrumuseța orașul și cei care întreabă câți bani a costat tărășenia și pun sub semnul întrebării simțul estetic al edilului. Există, însă, și nuanțele de gri, mai rar aduse în discuție de cei care intră în disputele pe subiect.
Merită să plătești pentru a fi în top?
Unde este de fapt, problema și de ce sunt atât de controversate aceste inițiative ale administrației locale?
Unul dintre motivele pentru care târgurile menite să crească brandul orașului sunt discutabile a fost faptul că Primăria Craiova a plătit niște sume frumușele unui site mai mult sau mai puțin relevant pentru a apărea în topul destinațiilor europene de Paște sau de Crăciun. De menționat ar fi că orașul Craiova nu este singurul din România care a apelat la această strategie.
O întrebare ar fi dacă merită să investești peste 20.000 de euro pentru acest lucru. Iar aici, părerile se împart iarăși. Unul dintre obiectivele Olguței Vasilescu din ultimii ani a fost să crească atractivitatea turistică a orașului. Și, obiectiv vorbind, sunt destule dovezi că a reușit să convingă mulți oameni care n-ar fi dat prea multe parale pe orașul în care „sunt lupte cu săbiile prin centru”, cum aveau părerea colegii mei de prin facultate că ar fi lucruri frumoase care merită un drum până în Craiova.
Lauda de sine…
Dar mai mult decât problema costurilor și alegerii de a plăti pentru promovarea turistică este felul în care primăria și suporterii înfocați ai primăriei aleg să comunice despre aceste inițiative. Uneori mințind, alteori omițând unele informații esențiale. De pildă, primăria și Olguța Vasilescu au promovat intens locurile obținute de Craiova ca destinație turistică europeană, baletând cu ochii închiși când s-a pus problema plății unor sume către site-ul European Best Destinations. Pe de altă parte, ne putem întreba cum ar fi fost să strige în gura mare primarul care încearcă să își facă atractiv orașul: „Suntem pe primul loc în Europa, dar am plătit pentru asta!”? Sună un pic SF.
Dar nu poți nici să condamni oamenii care se simt mințiți pe față și care spun că lauda exagerată a primarului este nefondată, de fapt.
Alice în Țara… Minciunilor
Mai problematic este când turnatul de gogoși devine atât de agasant și de halucinant încât orice om rațional începe să se revolte, oricât de binevoitor ar fi. De pildă, când primarul a început să facă straniul inventar al primei ediții Craiova Intencity. Când ne-am trezit cu milioane de euro scoase din gaura neagră și aruncate drept praf în ochi. Mai multe despre acest lucru am scris în materialul Despre Intencity, după ce a mai scăzut intensitatea.
Sau atunci când minciuna devine oficială și, într-un răspuns scris către o publicație, primăria vorbește despre costuri maxime ale târgului de Paște din 2023 de 167.000 lei, în condițiile în care numai O PARTE din elemente decorative pentru eveniment au costat 269.300,00 RON fără TVA. Costuri în care nu sunt incluse căsuțele, instalația păun, florile artificiale, păpușile realizate de Teatrul de Păpuși, închirierea autobuzul supraetajat, banii achitați site-ului European Best Destination și posibil și altele.
Drumul spre iad e pavat cu bune intenții
Unde este, de fapt, problema? Problema apare atunci când contribuabilul începe să se simtă luat de prost. Când intenția bună este pusă în practic în mod discutabil. Când vrei să faci lucruri fără transparență și te înconjori de adulatori, dar nu ții cont și de oamenii de bună credință care încearcă să te tragă de mânecă și să îți spună că a greși e omenește, dar când insiști pe drumul ăsta ceva nu e în regulă.
La mijloc
Spuneam de nuanțele de gri. Am fost și eu la Târgul de Paște din parc, așa cum am fost și la Târgul de Crăciun. Multe lucruri mi-au plăcut și mi-au părut frumoase. Nu toate, dar mai multe față de alte ocazii. Am și un copil care s-a bucurat din plin de aceste evenimente și m-am bucurat și eu de bucuria lui. M-am bucurat, de Crăciun, să văd puzderie de străini și de mașini din alte județe și am trăit momente în care am simțit că avem un oraș turistic. Mi-ar fi plăcut să am această senzație și acum, dar nici vremea și nici alegerea de a organiza târgul de Paște în parc nu cred că au ajutat foarte mult turismul ocazional. Am văzut și lucruri bune și cred că atunci când vezi doar părțile rele deja nu mai încerci să aduci lucrurile pe calea cea dreaptă, ci ești, mai degrabă, de rea credință.
Craiova a progresat mult în ultimii ani pe plan socio-cultural. Dar sentimentul multora dintre criticii decidenților este că vrem să ajungem prea sus prin prea multe salturi peste etape.
Hainele noi ale împăratului
Mă număr printre cei s-au simțit mințiți pe față în numeroase ocazii. Nu am putut să trec cu vederea peste ascunderea unor costuri, peste alegerile greșite făcute în organizarea unor evenimente din Craiova și peste atitudinea nesănătoasă avută de oamenii care fac parte din administrația locală. Am avut mereu curiozitatea dacă ei chiar cred ceea ce spun sau o spun cu tărie doar pentru a începe să creadă și ceilalți. Dacă ar fi adevărată a doua variantă, aș putea înțelege că face parte dintr-o strategie, oricât de îndoielnică ar fi. Dar dacă prima variantă este cea care stă în picioare, ar fi de-a dreptul periculos. Am fi ca în povestea cu hainele noi ale împăratului.
Suntem în Orașul Minunilor? Nu, nu suntem. E bine că vrem să fim, dar cum ajungem acolo e marea provocare.
Craiova, un oraș poleit
Un afacerist cunoscut din Craiova îmi spunea, atunci când am pus problema costurilor legate de Festivalul Intencity că este foarte bine că se face, ce dacă se cheltuie mulți bani? „Banii oricum se cheltuiau, pe altceva, dar tot se cheltuiau!”, mi-a spus. Am rămas în minte cu aceste cuvinte de atunci. Adică nu contează pe ce cheltuim, ci să cheltuim?!
Am simțit repulsie pentru ce am receptat drept vorba bogatului care nu se gândește la nevoile săracului sau, mai degrabă, la nevoile celui care se străduiește într-un oraș care nu îi oferă prea multe oportunități. Un oraș în care oameni competenți își găsesc cu greu joburi bine plătite sau facultăți bine cotate. Motive pentru care mulți dintre acești oameni pleacă. Un oraș poleit, dar cu multe probleme sub preș, pe care dacă nu le-ar scoate presa și „cârcotașii” la suprafață, ar rămâne mult timp acolo. Până preșul s-ar umfla cât un munte. Un oraș în care răzbesc mai degrabă adulatorii și cei care preferă să tacă atunci când e ceva de spus, pentru a nu face valuri. Dar apa fără valuri stă și devine mizerabilă dacă nu o cureți.
Nuanțele de gri
Care este, de fapt, problema cu târgurile astea atât de controversate? Cu festivalurile strălucitoare organizate din bani publici? Poate că sărăcia din spatele lor. Oamenii care se fac că nu există probleme. Oamenii care vor să ne facă pe toți să credem că nu există probleme. Minciunile. Exagerările. Lipsa de transparență. Lipsa de oportunități.
Există și lucruri bune? Sigur. Bucuria celor mici și sentimentul unui oraș care devine mai frumos. Serile în care Craiova freamătă. Cuvintele calde ale unor turiști care ne vizitează și ne descoperă comorile. Dorința și ambiția de a construi ceva. Însă ambiția este mereu o calitate alunecoasă și poate avea o față întunecată. Iar frumosul care nu e clădit pe baze trainice și rămâne efemer nu e o soluție.
Ceva mai multă onestitate și mai mult realism ne-ar fi de folos tuturor. Mai mult gri într-o mare de alb și negru.
