După ce vestea schilodirii instituţiilor de cultură craiovene a început să se rostogolească în spaţiul public, iar presa a scris despre masacrul propus a avea loc în şedinţa de Consiliul Local de luni, 18 decembrie, au început să apară, inevitabil, şi vocile care să strige că era şi timpul să se întâmple ceva în sensul ăsta. Că Filarmonica şi Ansamblul “Maria Tănase” sunt o gaură în buget. Că dacă instituţiile de cultură vor să existe, să pună mâna să facă profit. S-au înşirat până şi calcule matematice, ca să vedem cum ne îngroapă cultura, cum se face ea vinovată că nu avem infrastructură, investitori şi străzi cum se cuvine. De-aici ni se trage. Aşa că declarăm cultura “non grata”.
Cu adevărat siderată am fost când un cetăţean încerca să explice contabiliceşte că este îndreptăţită măsura de a desfiinţa ce nu e profitabil în domeniul cultural.
E prima dată când aud vorbindu-se despre faptul că, dacă nu e profitabilă, cultura nu ar trebui să existe. În acest caz, haideţi să desfiinţăm şi şcolile. Bănuiesc că şi educaţia trebuie să fie profitabilă în acelaşi mod, cu aceleaşi calcule inepte.
Nu avem nevoie nici de muzee, biblioteci sau teatre. Toate sunt o gaură pentru buget. Iată că am mai aflat ceva zilele astea. Că trăim în statul în care cultura se măsoară în bani şi este tratată ca un SRL.
E acelaşi stat în care oamenii au votat pentru reducerea numărului de parlamentari şi în care aleşii i-au luat în râs. Nu cârpim această gaură a bugetului.
E acelaşi stat în care se găsesc mereu bani pentru circ şi bâlci electoral. Nu cârpim această gaură.
E acelaşi stat în care licitaţiile publice sunt câştigate de firme prietene, la suprapreţ. Nu cârpim această gaură.
E acelaşi stat în care avem pensii speciale. Nu cârpim această gaură.
Iar Craiova, unde nu sunt bani pentru Ansamblul Folcloric şi pentru TRADEM şi pentru Colibri, este acelaşi oraş în care Opera Română a organizat un festival pe minus cu milioane de euro. Nu cârpim această gaură.
Semnalele privind consecinţele catastrofale pe care ar urma să le aibă măsurile propuse de Ordonanţa austerităţii marca guvernului Ciolacu au apărut încă din toamnă. La acea dată, mai multe persoane din mediul cultural avertizau, la nivel naţional, că noile prevederi vor lovi cumplit în instituţiile culturale. La acea dată, am încercat să iau pulsul principalelor vizate, conform zvonurilor (care s-au dovedit, ulterior, adevărate). Teatrul Colibri, Casa de Cultură “Traian Demetrescu” (TRADEM), Ansamblul Folcloric “Maria Tănase”. În septembrie, era o ceaţă groasă. Nimeni nu ştia nimic.
Măcelul s-a dezlănţuit pe final de an, cu propunerea de a desfiinţa Corul Filarmonicii şi ansamblul de dans de la “Maria Tănase” şi de a alipi TRADEM şi Ansamblul Folcloric la… Teatrul pentru Copii . O stranie formă de comasare, din care nu mai înţeleg nimic nici artiştii, nici publicul. Cu oameni care au aflat că ar putea fi daţi afară în prag de Sărbători.
Trebuie făcute economii, strigă Primăria şi Guvernul.
Dar a vorbi despre cultură în termeni de profit este absolut ireal. Cultura nu se măsoară în lei. Iar pentru a încerca să faci cultura profitabilă, primul pas pe care trebuie să îl faci e să introduci bilete acolo unde nu există sau să le creşti preţurile. Adică să restrângi accesul maselor. Este o premisă esenţial greşită.
Rolul culturii nu este de a aduce profit. Rolul culturii este de a creşte o societate cu spirit critic. Rolul culturii este de a contribui la dezvoltarea societăţii. O societate fără cultură este o societate care orbecăie pe întuneric. În ţara analfabetismului funcţional, condamnarea la ignoranţă este fix ce ne mai lipsea pentru a pune cruce oricărei tentative de ieşire din mocirlă. România educată? Nu prea curând. Nu este convenabilă. Nu este profitabilă.
Citeşte şi:
Ordonanța austerității, masacru cultural în Craiova. Colibri preia Ansamblul Maria Tănase și TRADEM
