Calitatile tamaduitoare ale vâscului sunt cunoscute inca din Antichitate. In Evul Mediu era considerata o planta de leac si farmece. Vechii medici naturisti foloseau vâscul in combaterea epilepsiei.
Vâscul este o planta semiparazita care se fixeaza cu ajutorul radacinilor pe foioase si conifere, sugându-le seva. Inexplicabil, samânta de vâsc nu incolteste daca este plantata in mod traditional. Pasarile, in schimb, raspândesc samânta cleioasa, atingând-o cu ciocul de crengi.
Frunzele si tulpinile micute se taie marunt pentru a fi uscate. Ele se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pâna la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In celelalte luni, vâscul nu are efect terapeutic.
Regleaza metabolismul
Vâscul trebuie folosit cu precautie. Bobitele sunt otravitoare si din aceasta cauza nu pot fi administrate intern. Extern, se folosesc sub forma de alifie sau cataplasme. Cataplasmele cu terci proaspat de bobite de vâsc, din care se aplica pe nas seara inainte de culcare, pot fi folosite pentru reducerea secretiei nazale. Alifia se foloseste la tratarea degeraturilor.
Vâscul are efecte terapeutice si in stimularea metabolismului. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabolism ar trebui sa bea in mod regulat timp de cel putin o jumatate de an ceai de vâsc. In tulburari hormonale, se prescriu minimum doua cesti pe zi, dimineata si seara. Vâscul poate fi folosit si in arteroscleroza si este recomandat in apoplexie.
Ceaiul de vâsc este folosit si ca mijloc hemostatic. Maceratul de vâsc, tras rece pe nas, opreste hemoragiile nazale, pulmonare si intestinale din timpul tifosului sau dizenteriei.
Vâscul este un stimulent al functiei cardiace si circulatorii. Prin substantele active continute, ajuta la reglarea tensiunii arteriale la hipertensivi si hipotensivi, ducând in acelasi timp la disparitia unor simptome (stari de ameteala, vâjâit in urechi si tulburari de vedere) si ameliorarea altora (in congestiile cerebrale).
Adjuvant impotriva sterilitatii
Si femeile ar trebui sa apeleze la ceaiul de vâsc. Normalizarea circulatiei sângelui aduce dupa sine o incetare a dereglarilor menstruale, mai ales a hemoragiilor menstruale puternice, precum si a metroragiilor postpartum (de dupa nastere). In cadrul indispozitiilor din timpul menopauzei, insotite de palpitatii, stari de agitatie, anxietate si insuficienta respiratorie, ceaiul de vâsc ar trebui administrat in trei-patru cure pe an. Sucul proaspat din frunze si tulpini de vâsc poate inlatura sterilitatea femeii. Vâscul trebuie spalat bine si presat, cât e inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric. Se iau din acest suc câte 25 de picaturi in putina apa, dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, si seara inainte de culcare.
In popor se crede ca puterea de tamaduire a vâscului este atât de mare incât poate preveni si opri cancerul.
Moduri de folosire
Ceaiul de vâsc se prepara doar ca extract rece (macerat), astfel: se pune la macerat o lingurita (cu vârf) de vâsc in 250 ml (o cana) de apa fiarta si racita. Dupa opt ore se filtreaza si se consuma incalzit usor. Se poate pastra de pe o zi pe alta, numai strecurat, intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte.
Tinctura – picaturi de vâsc gata preparate se pot cumpara de la farmacie si plafar.
Suc proaspat – frunzele si tulpinile proaspete sunt spalate si presate in stare umeda cu ajutorul storcatorului electric.
Alifie – bobitele proaspete, albe, ale vâscului sunt amestecate (la rece) cu untura de porc nesarata.
