Folosirea antibioticelor în primul an de viaţă creşte riscul apariţiei astmului în jurul vârstei de şapte ani, motivul fiind că antibioticele distrug nu numai bacteriile care cauzează bolile, ci şi pe cele care ajută la dezvoltarea sistemului imunitar.
Potrivit specialiştilor americani, copiii consideraţi cu risc scăzut în dezvoltarea astmului bronşic pot să facă această boală dacă au fost trataţi anterior cu antibiotice. Este vorba despre copiii care trăiesc în mediul rural şi ale căror mame nu au astm, spre deosebire de copiii care au risc crescut (cei care locuiesc în oraşele mari sau care au predispoziţie genetică).
Aceste studii au fost dificil de realizat din cauza faptului că antibioticele sunt folosite pentru a trata infecţiile respiratorii care adesea sunt precursori ai astmului bronşic, fiind destul de greu de determinat efectul propriu al antibioticelor.
În acelaşi timp, s-a demonstrat că folosirea antibioticelor o dată sau de două ori în cursul primului an de viaţă creşte riscul apariţiei astmului bronşic cu aproximativ 20%. Iar dacă antibioticele sunt folosite mai frecvent, riscul creşte destul de mult. De exemplu, trei sau patru cicluri de tratament cresc riscul apariţiei astmului la 30 %, iar mai mult de patru cure cu antibiotice cresc riscul cu aproximativ 50 de procente.
Antibioticele distrug şi bacteriile care ajută sistemul imunitar
Antibioticele cu cel mai mare risc pentru apariţia astmului sunt cefalosporinele şi amoxicilina, riscul fiind mai ridicat decât în cazul folosirii penicilinei sau al eritromicinei.
Cefalosporina şi amoxicilina sunt antibiotice cu spectru larg, fiind eficiente pentru mai multe tipuri de infecţii, spre deosebire de penicilină şi eritromicină, care sunt antibiotice cu spectru îngust, având eficienţa ridicată doar pentru un număr scăzut de germeni.
Dar, deşi cele cu spectru larg au numeroase avantaje în eradicarea multor infecţii, acestea afectează şi lactobacilii, bacteriile care se găsesc în iaurt şi aduc numeroase beneficii organismului.
Autorii acestui studiu au declarat că este necesară continuarea cercetărilor pentru a stabili asocierile dintre bacteriile intestinale normale, folosirea acestor antibiotice şi dezvoltarea astmului bronşic. Totodată, având în vedere descoperirile de până acum, oamenii de ştiinţă susţin că este mai bine ca terapia unei infecţii să înceapă cu antibioticele cu spectru îngust. Antibioticele cu spectru larg sunt recomandabile doar în cazul în care cele cu spectru îngust nu au avut efect, pentru a se reduce riscul apariţiei astmului bronşic.
Ovidiu CĂLUGĂRU
