Guturaiul, sexul masculin şi alimentaţia cu biberonul sunt factori de risc care pot duce la apariţia otitei la bebeluşi.
Otita este o boală a copilului mic, cu incidenţa maximă între şase luni şi trei ani. Această boală poate avea mai multe localizări, în funcţie de ele fiind împărţită în otita externă, medie şi internă, cea mai frecventă localizare a bolii fiind urechea medie.
Otita medie acută este inflamaţia urechii medii (a cavităţii urechii situate înapoia timpanului), cauzele fiind bacteriene sau virale. La copii, spre deosebire de adulţi, trompa lui Eustachio (canalul care face legătura între urechea medie şi faringe) are o lungime mică, este orizontală şi este mai largă, din aceste cauze microbii prezenţi în nazofaringe putând ajunge cu uşurinţă în urechea medie.
Sexul masculin, factor de risc
Deoarece infecţiile respiratorii acute survin cu precădere iarna, otita medie apare de obicei în sezonul rece. Alţi factori care influenţează apariţia otitei sunt polipii, alergiile (determină înfundarea nasului, perturbând funcţionarea normală a trompei lui Eustachio), fumatul pasiv. Sugarii expuşi la fumul de ţigară fac mult mai frecvent infecţii ale urechii. De asemenea, durata infecţiei este mai lungă decât la copiii neexpuşi la fumul de ţigară. Afecţiunile respiratorii frecvente, copiii bolnavi de guturai sau otită medie, sexul masculin sunt, de asemenea, factori de risc. Sugarii alimentaţi la sân se îmbolnăvesc mai greu de otită, comparativ cu cei care sunt hrăniţi cu biberonul.
Simptome
Simptomele otitei medii diferă în funcţie de vârstă. Sugarii devin agitaţi, plâng aparent fără motiv, au tulburări ale somnului, prezintă febră şi diaree. Urechile sunt dureroase, copilul frecându-şi capul de pernă sau arătând spre ele. În timpul suptului durerile pot deveni şi mai deranjante, copilul refuzând alimentaţia din acest motiv.
Copiii mai mari spun că nu mai aud bine, se plâng de durere la nivelul urechii şi prezintă febră în jurul valorii de 38,5 grade Celsius. În unele cazuri, pot apărea şi acufene (zgomote, pocnituri), ameţeală, alterarea stării generale, greaţă şi vomă.
Complicaţii
Otita este diagnosticată prin examinarea urechii de medic cu un instrument numit otoscop. În acest mod se poate vizualiza timpanul, care este de culoare roşie, în unele cazuri apărând bombat, din cauza presiunii lichidului din interiorul urechii medii.
Principalele complicaţii ale otitei medii sunt otita cronică şi otomastoidita, efectele pe termen lung ale acestora fiind afectarea auzului şi întârzierea dezvoltării vorbirii. Complicaţiile rare, dar severe ale otitei medii sunt meningita (infecţia învelişului creierului) şi septicemia (contaminarea bacteriană a sângelui).
Tratamentul otitei medii constă în antibiotice, prescrise de medicul pediatru. Durata tratamentului cu antibiotice poate fi de trei, cinci sau şapte zile. Pentru scăderea febrei şi calmarea durerilor se administrează paracetamol, doza fiind prescrisă în funcţie de vârsta sau greutatea copilului. După terminarea tratamentului cu antibiotice, copilul trebuie ţinut sub observaţie.
