Avem o rată a mortalității pacienților dializați mai mică decât media europeană

România este țara care se poate mândri cu o rată a mortalității pacienților care fac dializă mai mică decât media europeană, dar mai ales cu cea mai mare rată de includere în dializă din Europa, datorită faptului că avem 10.000 de pacienți dializați, în 150 de centre private, unde s-au investit 40 de milioane de euro.
La nivel mondial, nefrologii români se compară cu cei din Japonia, care au o rată de 9% mortalitate în dializă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, prof. univ. dr. Eugen Moța, președintele Societății de Nefrologie din România. Pentru prima dată în acest an, românii dovedesc o schimbare de mentalitate și tot mai mulți își dau acordul ca rinichii rudelor care au murit să fie transplantați unor pacienți care pot fi salvați. În 2013, statistica arată că, pentru prima dată, în România au fost transplantați mai mulți rinichi de la cadavre decât de la donatori vii.
AGERPRES: Domnule profesor, ați vorbit, în timpul Congresului de Nefrologie de la Sibiu, despre o evoluție spectaculoasă a dializei în România. Despre ce e vorba?
Eugen Moța: În România, dializa a avut o evoluție spectaculoasă. Am spus că în 1991, pe 11 iulie, când am inaugurat Centrul de Dializă de la Craiova – pe care eu l-am făcut, statul român nu a investit un leu acolo -, era al șaptelea din România. Astăzi, România are aproape 150 de centre de dializă. Vă imaginați ce progres spectaculos s-a întâmplat! Înseamnă peste 10.000 de pacienți, la 31 decembrie 2012. Este un număr spectaculos. Avem cea mai mare rată de includere în dializă din Europa, între 6 și 7%, în ultimii ani, în timp ce media europeană este de 2%.
AGERPRES: Ce înseamnă pentru viața pacienților evoluția dializei?
E.M.: Sunt oameni cu care am început dializa, trăiesc, și-au crescut copiii, și-au căsătorit copiii. Cel mai vechi pacient – de la înființarea primului centru de dializă cronică din România, în 1974, la Spitalul „Carol Davila“ – este în viață. Omul acesta este viu. Dacă nu era dializa, de mult nu mai era printre noi.
AGERPRES: Ați comparat eficiența dializei românești cu cea efectuată în Japonia. Suntem mai buni decât japonezii?
E.M.: Suntem mai buni decât europenii. Avem o rată a mortalității mai mică decât media europeană. (…) Doar Japonia are o rată a mortalității mai mică decât noi, în jur de 9%, și Japonia își menține această rată de ani buni. La noi e 15,2%, ceea ce înseamnă enorm.
AGERPRES: Cât de mult contează că în dializă investițiile din România sunt private?
E.M.: Dacă în România, în celelalte domenii, s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat în dializă și în nefrologie, România era astăzi cu o treaptă mai sus decât se află. Privatizarea dializei în România este un model de privatizare. Uitați-vă ce beneficii a adus și ce evoluție spectaculoasă am avut. Operatorii privați au investit peste 40 de milioane de euro în centrele private din România, statul român nu a investit nici un leu.
AGERPRES: Dacă vorbim despre transplantul renal în România, unde ne situăm?
E.M.: Vă dau procentele și înțelegeți imediat. 12% din bolnavii potențiali transplantabili sunt operaţi astăzi în România, iar în Europa, 41%. Este o ameliorare a transplantului în România cel puțin în ultimul an. Până acum, majoritatea donatorilor de rinichi pentru transplant erau donatori vii. Anul acesta, raportul s-a inversat: 52% dintre transplanturile de rinichi făcute în România s-au făcut cu rinichi de la cadavru, ceea ce înseamnă un progres spectaculos, în primul rând în ceea ce privește educația populației generale. Fără acordul familiei nu se pot preleva organe. Vă imaginați ce salt spectaculos s-a întâmplat în educația populației, dacă în dramele pe care le trăiesc acești oameni acceptă să se preleveze organe pentru a fi transplantate celor aflați în suferință?!
AGERPRES: E la fel de bun un rinichi transplantat de la un cadavru ca şi cel de la un donator viu?
E.M.: Nu avem în România o comparație, dar diferența statistică pe care studiile o arată este nesemnificativă.
AGERPRES: Ce trebuie să facă românii ca să prevină boala cronică de rinichi?
E.M.: Diabetul zaharat, în toată lumea, reprezintă prima cauză a bolii cronice de rinichi. În America, în 50% din cazuri cauza bolii cronice de rinichi este reprezentată de diabetul zaharat. A doua cauză a bolii cronice de rinichi este hipertensiunea arterială. 40% dintre români au hipertensiune arterială. Vârsta peste 50 de ani este un factor de risc pentru boala cronică de rinichi, bolile cardiovasculare în antecedente sau prezente, infarctul miocardic, accidentul vascular, cardiopatia ischemică, bolile vasculare periferice, multe anomalii structurale și funcționale ale rinichiului, infecțiile urinare – care sunt mult mai frecvente la femei decât la bărbați – netratate corect în evoluție ani întregi, degradează şi ele funcția renală, litiaza renală, adenomul de prostată la bărbați, rinichiul unic. Toți cei care au un singur rinichi riscă să facă boală cronică de rinichi. Toți cei care au în familie pe cineva cu o boală cronică de rinichi sau au făcut transplant renal sau tratament dialitic riscă și ei să facă boală cronică de rinichi și trebuie să vină la medic pentru a fi evaluați și monitorizați.
AGERPRES: Comportamentul alimentar influențează boala cronică de rinichi?
E.M.: Obiceiurile alimentare, dacă ar fi implicate direct în producerea bolii cronice de rinichi, ar fi un dezastru în România, din cauza alimentației noastre, așa-zis tradițională, care este devastatoare. Este atât de departe de alimentația sănătoasă, care presupune ca jumătate din aportul alimentar zilnic să fie legume și fructe proaspete, cereale integrale, lactate cu conținut redus de grăsimi, presupune reducerea aportului de sare, consum de carne albă, nu carne roșie, de pasăre, de pește, semințe, arahide neprocesate. Aceasta este alimentația sănătoasă pe care americanii au promovat-o.