Dacă ai avut vreodată pietre la rinichi ştii cât de dureros poate să fie să le elimini şi, cel mai probabil, ai face orice să nu mai treci prin genul acela de experienţă. Pietrele la rinichi sunt mai întâlnite la femei decât la bărbaţi şi acestea recidivează în 10 – 15 ani, dacă nu iei măsuri de prevenire. În România există o creştere a prevalenţei tulburărilor cronice de rinichi. Medicii spun că puțini dintre pacienți sunt diagnosticați. Boala cronică de rinichi este asimptomatică şi din acest motiv este de cele mai multe ori descoperită târziu. Bolnavii ajung la medic când au deja insuficienţă renală cronică avansată.
În fiecare zi, rinichii filtrează 200 de litri de sânge, înlăturând în acest proces doi litri de toxine, deșeuri și apă. Deșeurile și apa sunt eliminate sub formă de urină și prin acest proces, rinichii reglează nivelul de lichide din corp. Rinichii eliberează, de asemenea, hormoni care reglează tensiunea arterială, produc celule roșii și ajută la menținerea sănătății oaselor.
Boala cronică de rinichi evoluează foarte rapid. De aceea, medicii spun că educarea populaţiei în ceea ce priveşte controlul periodic anual şi efectuarea analizelor medicale de bază sunt necesități.
Afecţiunea poate fi depistată prin trei analize simple: glicemie, creatinină şi sumar de urină. Tinerii sunt încurajați să-şi facă aceste trei analize o dată la trei ani, în timp ce persoanele cu vârste peste 50 de ani ar trebui să şi le facă anual.
Cum apar pietrele la rinichi
Pietrele la rinichi se dezvoltă când anumite substanţe precum calciul, oxalaţii şi acidul uric devin foarte concentrate şi formează cristale în rinichi. Aceste cristale se măresc şi ajung „pietre“. Aproximativ 80 – 85% din pietrele de la rinichi sunt formate din calciu. Restul provin din acid uric şi apar la persoanele care au un pH scăzut al urinei.
După ce se formează, pietrele se pot disloca şi coborî pe ureter, blocând trecerea urinei. Astfel rezultă perioade cu durere severă, care radiază, uneori chiar sânge în urină, senzaţie de greaţă accentuată, stări de vomă. Pe măsură ce pietrele coboară pe ureter spre vezica urinară, poţi experimenta urinări frecvente, senzaţie de presiune în vezică şi chiar durere. Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, mergi de urgenţă la medic, care, în urma unei ecografii, va confirma existenţa pietrelor şi va determina numărul şi mărimea acestora.
Cum poţi contribui la eliminarea pietrelor la rinichi
Acestea au nevoie de câteva săptămâni până la câteva luni pentru a fi eliminate, acest lucru depinzând de numărul şi mărimea lor. Medicamentele pentru durere pot contribui la descreşterea disconfortului în perioada în care acestea vor fi eliminate din organism. Medicul ţi-ar mai putea prescrie şi medicamente alfablocante, care relaxează musculatura ureterului şi ajută pietrele să treacă mai uşor şi mai puţin dureros. Dacă pietrele sunt prea mari pentru a putea fi eliminate de către organism, acestea pot fi îndepărtate chirurgical.
Prevenirea pietrelor la rinichi
Întrucât manifestările clinice ale pietrelor la rinichi nu sunt nici pe departe plăcute, prevenirea formării acestora ar trebui să fie o prioritate la orice vârstă.
Consumați suficiente lichide de-a lungul zilei. Medicii recomandă persoanelor cu predispoziție către formarea pietrelor la rinichi să consume suficiente lichide de-a lungul zilei, încât să elimine circa 2,5 litri de urină pe zi. Dacă urina este deschisă la culoare și limpede, înseamnă că vă hidratați corespunzător și preveniți eficient litiaza renală.
Consumați mai puține alimente cu oxalați. Produsele care furnizează organismului oxalați, precum rubarbă, sfeclă, guliile, spanacul, cartofii dulci, nucile, ceaiul, ciocolata sau produsele din soia, contribuie semnificativ la formarea pietrelor la rinichi de oxalat de calciu. Medicii recomandă evitarea introducerii lor în dietă, dacă există o predispoziție către litiaza renală.
Alegeți o dietă săracă în sare și proteine animale. Reduceți aportul de sare în dietă și optați pentru surse vegetale de proteine, precum leguminoasele.
Evitați suplimentele cu calciu. În timp ce sursele alimentare cu calciu nu predispun la litiază renală, suplimentele nutritive au fost asociate riscului dezvoltării calculilor renali în cadrul mai multor studii de specialitate. Întrebați medicul dacă este sigură administrarea suplimentelor cu calciu, conform istoricului medical personal.
Consumați alimente bogate în magneziu. Magneziul are importantul rol de a dizolva micile depozite de calciu și minerale, de aceea este recomandat în prevenirea formării calculilor renali. Sursele alimentare de magneziu sunt peștele slab, fructele de avocado, broccoliul, spanacul și toate celelalte legume verzi, precum și nucile, căpșunile, afinele și ceaiul negru (însă dacă la originea pietrelor stau oxalații, trebuie să le consumați ponderat.)
Eliminați din dietă alimentele procesate. Ketchupul, muștarul, sosurile din comerț, semipreparatele, hrana congelată, chipsurile sau alimentele de tip fast food nu sunt doar opțiuni alimentare care pun starea de sănătate generală în pericol, ci cresc exponențial șansele formării pietrelor la rinichi.
Tratamentul pietrelor la rinichi
Dacă pietrele la rinichi sunt suficient de mici, medicul specialist poate recomanda administrarea de analgezice şi stimularea eliminării naturale a calculilor, printr-un consum sporit de lichide – de minimum 10 pahare de apă plată pe zi. Dacă piatra la rinichi este mai mică de 5 mm, există 90% şanse că aceasta să fie expulzată din tractul urinar fără alte intervenţii. În cazul în care calculul măsoară între 5 mm şi 10 mm, probabilitatea ca acesta să fie eliminat la urinat este de 50%. Sigur că atunci când pietrele la rinichi depăşesc pragul de 10 mm, există şi alte variante de tratament disponibile.
Medicamentele alfablocante. Aceste substanţe relaxează pereţii uretrei şi îi dilată, astfel încât piatra să pătrundă mai uşor pe canalul mărit. Alte medicamente pot preveni formarea altor pietre, deci apariţia de complicaţii.
Terapia cu unde-şoc. O practică medicală frecventă pentru tratarea pietrelor la rinichi este şocul extracorporal cu unde de litotripsie, ce foloseşte unde-şoc pentru a sfărâma calculii renali, astfel încât să se poată mişca mai uşor în tractul urinar. Efectele secundare posibile sunt leziunile locale, sângerările şi senzaţiile de durere după efectuarea procedurii.
Ureteroscopia. Când calculii renali ajung foarte aproape de vezica urinară, ureteroscopia este procedura medicală cel mai des folosită. Un tub subţire este introdus prin uretră, până la piatra formată, astfel încât medicul chirurg să poată rupe piatra, pentru a scoate fragmentele prin tub.
Pietrele foarte mari formate la nivelul rinichilor pot necesita intervenţie chirurgicală pentru a fi eliminate. După ce medicul ajunge să extragă calculii, îi supune unei analize chimice atente, pentru a le afla compoziţia. Aproape 80% din pietrele la rinichi sunt constituite din calciu, restul compușilor fiind de regulă acid uric, cistină sau struvit. Odată aflată compoziţia calculilor, se pot formula strategii concrete de prevenire a noilor formaţiuni de acest tip.
