Dislipidemia este o afecţiune complexă și se declanşează atunci când nivelul lipidelor în sânge este prea mare sau prea mic. Lipidele din sânge sunt substanţe grase precum trigliceridele şi colesterolul.
Cele mai comune forme de dislipidemie implică un nivel ridicat al colesterolului LDL (aşa numitul colesterol rău) sau/şi un nivel scăzut al HDL (aşa numitul colesterol bun) sau/şi un nivel modificat al trigliceridelor. Lipidele sau grăsimile din sânge sunt providerii de energie către celule.
Dislipidemia este o consecinţă a stilului de viaţă nesănătos, care poate duce la creşterea cantităţii de lipide din sânge. Este însă şi o boală genetică în cazul multora.
„Toată lumea se sperie când vine vorba de colesterol, însă fără el nu putem trăi. Problema apare atunci când ne confruntăm cu o supraproducţie, fie din cauza ficatului care sintetizează o cantitate mai mare, fie din cauza excesului alimentar şi a lipsei de mişcare. În general, o valoare peste 200 mg per decilitru a colesterolului şi peste 150 mg per decilitru a trigliceridelor reprezintă dislipidemie. Pentru un pacient care nu prezintă niciun factor de risc, de exemplu, o boală cardiovasculară, un colesterol de 220 nu este îngrijorător“, spune dr. Cătălin Petrişor, medic primar medicină internă.
Ce este colesterolul
Colesterolul este o substanță lipidică pe care o găsim în toate celulele organismului. El îndeplinește un rol important în sănătatea noastră, întrucât ajută la formarea membranelor celulare, constituie punctul de plecare al sintezei hormonilor în glandele suprarenale și în ovar și este de neînlocuit pentru îndeplinirea anumitor funcții. Colesterolul devine indispensabil lipidelor în momentul în care ele sunt transformate de către ficat în acid biliar.
Colesterolul provine din două surse: 75% se fabrică în ficat, în special în grăsimile alimentare, iar 25% vine direct din alimente.
Colesterolul este o componentă importantă a membranelor celulare, precursor al acizilor biliari și al hormonilor steroizi. În plasmă nu poate circula liber, ci sub formă de lipoproteine. Există trei clase majore de lipoproteine: LDL, HDL, VLDL. LDL este cea mai importantă formă de transport și are rol aterogen. În schimb, HDL colesterolul („colesterol bun“) protejează sistemul arterial.
În cazul unei dislipidemii uşoare nu apar semne şi simptome evidente. Aceasta se poate depista prin analize de sânge uzuale şi corecta printr-un stil de viaţă sănătos şi mişcare. Toate persoanele de peste 20 de ani sunt sfătuite să controleze prin analize de sânge nivelul grăsimilor din sânge.
Pacienţii diagnosticaţi cu dislipidemie trebuie să contacteze doctorul dacă au simptome precum – dureri în piept, ameţeală, stări de epuizare, glezne şi picioare umflate, dificultăţi respiratorii, transpiraţie rece, stări de vomă. De asemenea, dacă observaţi apariţia unor leziuni plane, de culoare gălbuie, localizate la nivelul pleoapelor (xantelasme), leziuni localizate la nivelul tendoanelor (xantoame) trebuie să vă prezentaţi la medic. Pacienţii diagnosticaţi cu dislipidemie severă trebuie să urmeze tratament medicamentos şi să adopte un still de viaţă sănătos.
„Oamenii trebuie să facă diferenţa între grăsimile rele și cele bune“
Atunci când vorbim de regimul de viaţă sănătos trebuie să ştim că nu este important numai nivelul grăsimilor pe care îl conţin alimentele, ci și tipurile de grăsimi. Grăsimile de tip trans şi cele saturate sunt mai nocive, iar acestea se găsesc în alimente precum margarina şi uleiul. „Se merge foarte mult pe sfaturi de genul «un consum cât mai mic de grăsimi alimentare». Oamenii trebuie să facă diferenţa între grăsimile rele și cele bune. Există grăsimi ce pot fi consumate şi nu prezintă nici un risc. Pe piaţă există o strategie de marketing în care producătorii spun că chipsurile, de exemplu, conţin puţine grăsimi, dar consumatorii trebuie să ştie că acele grăsimi sunt nocive pentru organism, chiar dacă sunt puţine. Important este să ştim să alegem grăsimile bune, aşa cum sunt omega 3 şi omega 6“, atrage atenţia dr. Cătălin Petrişor.
Această afecţiune netratată duce creşterea riscului pentru ateroscleroză, boală vasculară periferică, risc pentru dezvoltarea afecţiunilor cardiovasculare. Dacă se urmează tratamentul medicamentos personalizat şi au loc îmbunătaţiri ale nivelului colesterolului LDL (scad valorile colesterolului rău în sânge), scade nivelul trigliceridelor, cresc valorile colesterolului bun HDL.
„Ar trebui să existe programe de prevenţie“
Medicii spun că bărbaţii sunt mai afectaţi de această boală decât femeile. În general, este o afecţiune a adultului, deşi sunt din ce în ce mai mulţi tineri afectaţi din cauza alimentaţiei nepotrivite. „Noi nu am adoptat modelul european de viaţă, care este destul de sănătos, nici măcar dieta mediteraneană, ci am copiat bucătăria americană. Suntem unul dintre cazurile nefericite ale Europei. Şi stresul este un factor declanşator al bolii. Dislipidemia afectează 40% dintre bărbaţi şi 30% dintre femei. Este o afecţiune des întâlnită şi, din păcate, nu i se acordă mare atenţie. Ar trebui să existe programe de prevenţie şi am văzut că de anul acesta Ministerul Sănătăţii pune mai mult accent pe acest lucru. Un profesor spunea că un medic bun tratează boala, iar un medic excelent o previne. De aceea, şi noi, medicii, ar trebui să acordăm mai multă atenţie prevenţiei“, spune dr. Cătălin Petrişor.
