Majoritatea bolilor sunt clasificate drept acute sau cronice. Dacă te întrebi care e diferenţa dintre acut şi cronic când vine vorba de boli, lucrurile sunt simple. Afecţiunile care apar brusc şi durează puţin sunt numite acute. Când afecţiunea se instalează treptat şi durează o perioadă lungă de timp (mai mult de trei luni) sau chiar toată viaţa, vorbim de boală cronică.
Simptomele bolilor acute apar brusc şi trec fie de la sine, fie cu tratamente simple, fie e nevoie de o scurtă spitalizare, notează clicksanatate.ro.
O boală acută trece într-o perioadă care se poate întinde de la câteva zile la câteva luni, dar nu mai mult de şase luni. O răceală sau gripă, o arsură, o fractură, o durere în gât sau o pneumonie sunt exemple de afecţiuni acute. Uneori, însă, o boală acută poate acţiona atât de repede şi poate fi atât de severă încât pacientul s-ar putea afla în pericol de moarte.
Boli cronice
Bolile cronice se dezvoltă lent şi au o progresie pe termen lung, durează 3-6 luni sau toată viaţa, aducând daune grave organismului şi conducând uneori la moarte timpurie. Aceste boli nu se vindecă, doar se ţin sub control prin tratament medicamentos şi un stil de viaţă adecvat. Diabetul, artrita, hepatita C, cancerul, tuberculoza, emfizemul pulmonar, astmul, bolile de inimă sau cele de rinichi sunt afecţiuni cronice. Factorii de risc pentru bolile cronice sunt vârsta, sexul, un stil de viaţă haotic, un stil alimentar dezechilibrat, lipsa de exerciţiu fizic regulat, mutaţiile genetice, lipsa controalelor medicale anuale şi ignorarea simptomelor.
O boală acută poate deveni cronică?
Deşi diferenţa dintre acut şi cronic este bine definită, acest lucru nu înseamnă că o boală acută nu poate deveni cronică şi invers, ba dimpotrivă.
Un os rupt, de exemplu, care este o afecţiune acută, poate deveni o problemă cronică dacă fractura nu se tratează corespunzător şi osul nu se reface. Durerea care îl va urmări pe pacient de-a lungul timpului este considerată cronică.
Pe de altă parte, o boală cronică, pentru care se urmează un tratament zilnic de-a lungul întregii vieţi, ar putea deveni acută în anumite situaţii.
De exemplu, o serie de cercetări au arătat că, dacă un pacient obez cu diabet de tip 2 ar putea urma întru totul sfaturile medicului, şi-ar lua tratamentul, ar pierde în greutate până ar ajunge la un număr adecvat de kilograme, ar urma o alimentaţie sănătoasă şi ar face sport câte o oră în fiecare zi, peste o jumătate de an sau un an acest pacient ar putea constata în urma analizelor şi a consultului medical că nu mai are nevoie de tratament.
