Cercetătorii au stabilit că nicăieri în lume cătina nu conţine atât de multe vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi ca cea din România.
Proprietățile antioxidante de la cătina cu miere de albine sunt recomandate pentru întărirea sistemului imunitar (poate vindeca orice viroză respiratorie sau răceală).
De asemenea este recunoscută și pentru beneficiile sănătății ochilor după un consum zilnic de cătină cu miere de albine. Reglează sistemul endocrin și previne atacurile de cord (practic asigură o bine funcționare a întregului organism și previne rateurile inimii în urma unei vieți toxice de oraș).
Cătină cu miere de albine. Mod de preparare al cătinei cu miere de albine
Un exemplu de cantitate: într-un borcan de 800 ml, se zdrobesc 500 g boabe de cătină, peste care se adaugă 500 g miere. După spălarea și zdrobirea fructelor de cătină, adaugă-le într-un borcan până ce se umple pe jumătate. Toarnă miere peste ele până la umplerea completă a borcanului. Închide borcanul etanș, apoi păstrează-l la frigider.
După o săptămână, începe să iei din acest amestec cu aromă deosebit de placută câte o linguriță sau două în fiecare dimineață, pe stomacul gol, timp de cel putin o lună, asta pentru a-ți crește imunitatea și pentru a avea o sănătate de fier.
Atenţie! Dacă se pune prea putină miere se va subția foarte mult, iar cătina fiind destul de zemoasă va începe să fermenteze. Este bine ca boabele de cătină să fie zdrobite si cojile aruncate altfel boabele se vor lipi de limbă și unii nu suportă senzatia.
Poate fi folosită ca medicament
Cătina cu miere de albine este un produs magnific şi poate fi folosită ca medicament: se amestecă într-un litru de compozitie, 500ml cătină cu miere de albine, 100ml gel de aloe vera, 50ml pastă de usturoi, măcerat de afine si 5-6 linguri de polen (crud sau pulbere). Acest produs este mai mult decât poate avea nevoie orice boală ca să dispară din corpul tău.
Când se culege cătina
Fructele de catină se recoltează începând din luna august si până la primul înghet. Ele rămân pe ramuri chiar si după caderea frunzelor, fiind grupate mai multe la un loc.
Culoarea lor este galbenă-portocalie, iar gustul, acru-astringent, însă pe măsura coacerii si mai ales după căderea primelor brume devine mai plăcut si capătă un miros de ananas, potrivit Realitatea.net.
Valentina Grădinaru
