Vizita unui copil la medicul stomatolog se poate dovedi o adevărată provocare atât pentru părinţi, cât şi pentru specialist. Pentru că manoperele specifice produc un oarecare disconfort, întâlnirea cu dentistul trebuie pregătită din timp. Mihai Oprea, medic stomatolog, îi sfătuieşte pe părinţi să îi ducă pe cei mici la o întâlnire de „împrietenire“ cu doctorul în jurul vârstei de 4 ani.
Stomatologul trebuie să câştige încrederea copiilor
Pregătirea trebuie începută de acasă, de o bună bucată de vreme. Stomatologul atrage atenţia să nu îi mai speriem pe preşcolari cu mersul la doctor. „Când sunt neascultători, copiilor li se spune adesea că vor merge la doctor, ca o pedeapsă. Este cea mai mare şi frecventă greşeală pe care o pot face părinţii şi bunicii“, crede dr. Mihai Oprea. Vizita la medic nu trebuie să fie receptată de copii drept o ameninţare. Dacă acest lucru se întâmplă, ei o vor percepe ca pe ceva rău. Dacă li se va crea un sentiment negativ, va fi foarte greu să le mai câştigi încrederea. „Încrederea este cel mai greu lucru de câştigat de la un copil. Şi, pe cât de greu se obţine, pe atât de repede şi uşor se pierde“.
De aceea, primul pas este ca părinţii sau bunicii să îi pregătească pe copii de acasă pentru vizită. Celor mici trebuie să li se spună că merg la domnul doctor, că totul o să fie bine, că nu vor păţi nimic rău. Medicul trebuie să confirme ceea ce părinţii i-au spus. Iată de ce la prima întâlnire copilului nu ar trebui să i se facă nimic. „Dacă te-ai apucat să îi faci orice, iar la dentist manoperele sunt puţin dureroase, atunci ai pierdut încrederea lui. El îşi pierde încrederea în părinţi, pentru că ei i-au promis că nu i se va întâmpla nimic“, explică dr. Oprea.
Copilul trebuie să ştie ce se întâmplă
Primele vizite la dentist ale unui copil trebuie să fie doar de împrietenire. Abia la a treia vizită ar fi indicat să încercăm să facem ceva propriu-zis. „Prima şedinţă este de împrietenire, să convingi copilul să te lase să îi umbli în gură, să îi pui o sondă acolo, să îi dai cu aer, cu apă. El trebuie să vadă că nu se întâmplă nimic rău, astfel ca atunci când chiar va avea nevoie de ceva, să fie familiarizat deja cu medicul şi cu instrumentarul“.
Cel mic trebuie să ştie ce i se întâmplă, ca să nu fie stresat atunci când e nevoie să îi faci o manoperă. Ar fi ideal să vadă alţi copii deja familiarizaţi cu practica stomatologică, copii care stau cuminţi pe scaun. Toate acestea îl vor face să capete încredere. Şi părinţii contează foarte mult, adaugă medicul. Ar fi foarte bine ca medicul să discute cu părinţii chiar înaintea vizitei, pentru a-i pregăti şi pe ei, să ştie ce să îi spună copilului acasă.
La 4 ani, periajul trebuie făcut de copil
Prima vizită la dentist ar trebui să aibă loc în jurul vârstei de 4 ani. Copilul ar trebui să meargă la cabinet pentru a cunoaşte locul şi medicul şi pentru a asculta nişte sfaturi de periaj. „La 4 ani, periajul ar trebui deja făcut de copil. Până atunci, îl ajutăm, îl lăsăm să se joace cu periuţa. De la 4 ani, însă, copilul ar trebui să se spele singur pe dinţi pentru viitorul dinţilor definitivi“, atenţionează stomatologul. Acesta semnalează că părinţii nu acordă, de multe ori, atenţia necesară igienei dinţilor temporari, ştiind că o să cadă. Este un lucru greşit“, spune dr. Mihai Oprea.
Acordaţi atenţie dinţilor temporari!
Dinţii temporari trebuie să fie foarte bine îngrijiţi, astfel încât cei definitivi să apară pe un teren sănătos. „Să nu existe puroi, inflamaţii, să poată erupe uşor şi copilul să nu fie traumatizat de ieşirea dinţilor noi sau de scoaterea celor temporari. Un dinte temporar sănătos se extrage extrem de uşor sau cade de la sine când mâncăm o coajă de pâine, un morcov. Copilul nu are dureri, nu este stresat“. Copiii neglijaţi, cu o igienă deficitară, se confruntă cu extracţii ale dinţilor temporari dificile, pot face infecţii, pot necesita o anestezie locală, li se administrează spray sau li se poate da cu un gel al cărui gust nu îl tolerează bine. Este păcat să se întâmple aceste lucruri, să existe aceste surse de stres pentru el. „Când un copil suferă, suferă şi el, şi părinţii, şi e păcat când putem preveni aceste lucruri“, concluzionează stomatologul.
