Prea mult zahăr în alimentația noastră poate duce la creștere în greutate și la obezitate, la diabet de tip 2 și la carii dentare. Știm că e mai bine să evităm bomboanele, înghețata, biscuiții, prăjiturile și băuturile carbogazoase, dar adesea e dificil să rezistăm tentației. Este ca și cum creierul nostru ar fi programat să tânjească după aceste alimente.
Cercetătoarea Amy Reichelt, specializată în neuroștiințe și nutriție, spune într-un articol că alimentația modernă e „obezogenă“. Ea a vrut să înțeleagă în ce fel ceea ce mâncăm ne schimbă comportamentul și dacă transformările cerebrale pot fi atenuate de alte aspecte ale modului nostru de viață, potrivit digi24.ro.
Dulciurile activează sistemul de recompensare al creierului
Organismele funcționează cu zahăr, mai precis cu glucoză. Glucoza este cea care alimentează celulele care formează corpul nostru, inclusiv pe cele ale creierului (neuronii).
Cum alimentele dulci constituie o excelentă sursă de energie, evoluția umană a făcut în așa fel, încât să le considerăm deosebit de bune. Avem un sistem cerebral care ne face să iubim alimentele dulci, care ne dau energie. Atunci când mâncăm dulcuri, se activează sistemul de recompensare a creierului. Se numește sistemul dopaminergic mezolimbic.
Suntem înconjurați de alimente care conțin zaharuri
Dopamina este o substanță chimică eliberată de neuroni care semnalează că un eveniment este pozitiv. Când sistemul de recompensare se declanșează, el întărește acele comportamente care apoi ar trebui să se repete. Consumul frecvent de bomboane, de pildă, presupune eliberări de dopamină care apoi incită la a repeta acest comportament. Aceste eliberări de dopamină provocate de consumul de zahăr favorizează o „învățare“ rapidă a acestui tip de comportament. Asta ne face să preferăm aceste alimente.
În prezent, suntem înconjurați de alimente care conțin zaharuri, cu un aport caloric ridicat. Nu mai este necesar, așa cum era cazul strămoșilor noștri, să mergem să le căutăm. Din păcate, însă, creierul nostru funcționează în continuare tot precum cel al strămoșilor. El iubește zahărul.
Dependența alimentară, subiect controversat
Creierul remodelează încontinuu conexiunile sale printr-un proces numit neuroplasticitate. Această reconfigurare se poate produce și în sistemul de recompensare. Activarea repetată a căii de recompensare prin droguri sau printr-o mare cantitate de alimente dulci determină creierul să se adapteze unei stimulări frecvente. Asta duce la o formă de toleranță/obișnuire. În ceea ce privește alimentele dulci, asta înseamnă că trebuie să mâncăm mai multe pentru a obține același sentiment de satisfacție – o caracteristică tipică dependenței.
Dependența alimentară este un subiect controversat în rândul oamenilor de știință. Este adevărat că putem deveni fizic dependenți de anumite droguri. Se pune, însă, întrebarea dacă la fel stau lucrurile și pentru hrană, în condițiile în care avem nevoie de ea pentru a supraviețui.
O rețea de neuroni inhibitori permite reglarea comportamentelor noastre
Independent de nevoia de a ne hrăni pentru a alimenta corpul, mulți dintre oameni au „pofte“. Asta se întâmplă mai ales când sunt stresați, înfometați sau pur și simplu sunt în fața unei frumoase vitrine cu prăjituri.
Pentru a rezista acestor dorințe, trebuie să ne înfrânăm tendința naturală de a ne satisface o plăcere. O rețea de neuroni inhibitori permite reglarea comportamentelor noastre. Acești neuroni sunt concentrați în cortexul prefrontal. Aceasta este o zonă a creierului implicată în luarea deciziilor, stăpânirea impulsurilor și capacitatea de a amâna recompensa.
Alimentația ne poate influența capacitatea de a rezista la tentații
Neuronii inhibitori constituie sistemul de frânare al creierului. Ei eliberează GABA, acidul gamma-aminobutiric.
Cercetările asupra șoarecilor au arătat că neuronii inhibitori pot fi alterați prin consumul de alimente bogate în zaharuri. Șoarecii hrăniți cu zahăr au reușit din ce în ce mai greu să-și controleze comportamentul și să ia decizii.
Alimentația ne poate influența capacitatea de a rezista la tentații. Asta explică de ce este atât de dificil să ne schimbăm regimul de viață.
Ce putem face?
Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea consumului de zahăr adăugat la 5 la sută din aportul nostru caloric zilnic, ceea ce ar însemna cam 25 de grame (6 lingurițe).
Or, adulții mănâncă în medie cam 85 de grame (20 de lingurițe) de zahăr pe zi.
Ce e de făcut? Este important să ținem cont de capacitatea de neuroplasticitate a creierului. Alimentele bogate în grăsimi omega-3 (prezente în uleiul de pește, nuci și semințe) sunt și ele neuroprotectoare. Acestea pot stimula substanțele chimice din creier necesare formării de noi neuroni.
