Cum poţi spera la un sistem de sănătate funcţional într-o ţară în care criteriile de bază nu sunt respectate? În care normele de igienă sunt călcate în picioare chiar de spitale, uneori cu papuci scoşi la aerisit pe străzi şi aduşi înapoi în secţii fără jenă? În care medicii sunt amendaţi dacă nu au echipament medical, dar nimeni nu îi amendează pe cei care ar trebui să le asigure uniforma? Şi nimeni nu îi amendează pe pacienţii care ies în pijama şi halat să îşi cumpere gogoşi. Şi nimeni nu îi amendează nici pe rezidenţi, asistenţi şi medici când ies în uniformă din incinta unităţii. În fiecare zi.
O invitaţie lansată infecţiilor
Spitalele din România au porţile larg deschise pentru infecţii. Le invită, prin toate normele încălcate, să îşi facă drum către saloane.
Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova a raportat anul trecut 458 de infecţii asociate asistenţei medicale către Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Dolj, cu aproape 200 mai multe faţă de anul 2018. Creşterea este enormă, dar aceasta vine, mai degrabă, din raportarea unor cifre care nu bat cu realitatea. Să nu uităm cum raportul Corpului de Control al Ministerului Sănătăţii a scos la iveală, în noiembrie, dezastrul de la secţia ATI, unde bacteriile multirezistente sunt la ele acasă. Însă ministerul tace şi, când i se cer alte rapoarte, invocă datele cu caracter personal şi spune că aceste rapoarte nu sunt documente publice. Un astfel de răspuns am primit de la instituţia care ar trebui să facă sistemul de sănătate să meargă.
Chiar aşa să fie? Nu e de interes public un document care arată că un cetăţean poate călca pragul unui spital cu o problemă şi se poate expune riscului de a contracta o infecţie care ajunge, uneori, să pună viaţa pacienţilor în pericol? Ne îndoim serios de acest lucru. Dar aceasta este „transparenţa“ de care au parte cetăţenii care plătesc taxe serioase pentru a fi îmbolnăviţi de sistemul care ar trebui să îi vindece.
Medicii umblă cu uniforma în sacoşă
Medicii din Craiova se plimbă cu uniformele cumpărate din propriul buzunar în sacoşe, nevoiţi să le spele şi să le calce acasă.
„Am auzit de discuţia asta şi am rugat-o pe directoarea de îngrijiri să consulte regulamentul de ordine interioară. Dacă în regulament este stipulat ceva, trebuie respectat. Dacă sunt anumite lucruri care nu sunt trecute în regulament, dar pot aduce îmbunătăţiri, putem face şi asta“, spune noul director medical, Teodor Sas.
Dar Ion Cotojman, preşedintele Federaţiei Sindicale Hipocrat, spune că, deşi în contractul colectiv de muncă este prevăzut că spitalul trebuie să asigure uniformele personalului, nu s-a întâmplat niciodată acest lucru. Cât despre curăţarea uniformelor, problema există dintotdeauna, deşi liderul de sindicat a expus de multe ori problema. „Spitalul are un contract de prestări servicii de spălătorie, dar nu pentru uniformele personalului. Nu este prevăzut în contract. Ar trebui să existe circuit separat, nu poţi spăla uniformele medicale cu efectele pacienţilor, cu lenjerie plină de produse biologice infectate. Nu au prins în contract. Le-am cerut de multe ori acest lucru. Ei nu au bani nici să cumpere uniformele, deşi este prevăzut în contractul colectiv de muncă“, afirmă Cotojman. Conducerea SJU nu a transmis un punct de vedere până la închiderea ediţiei.
„Să mergeţi în spitale din Italia, din Spania, şi să îmi spuneţi, vă rog, dacă doctorul vine cu sacoşa plină cu echipament spălat şi călcat la el acasă, ceea ce se întâmplă la noi peste tot în ţară. Dacă e vreun doctor, asistent sau brancardier care îşi cumpără singur uniforme. Păi în momentul în care îi pretinzi cadrului medical să aibă echipament omologat şi îi spui că altfel îl amendezi, eu vin cu întrebarea firească: mi-ai dat echipament cumva? Eu l-am cumpărat cu banii mei. Acum câteva luni de zile am dat 1.000 de lei pe echipament medical. Am facturile“, ne mărturiseşte un medic de la SJU Craiova, sub protecţia anonimatului.
La magazine, în îmbrăcămintea de spital
Dar problema uniformelor nu se opreşte aici. Oricine are drum prin faţa SJU Craiova poate vedea cu ochii săi, aproape la orice oră, cadre medicale şi pacienţi care se perindă pe la magazine sau merg la autoservirea de pe bulevard în îmbrăcămintea şi papucii cu care ar trebui să umble doar în spital. Am văzut rezidenţi în uniformă şi papuci şi în autobuz, în drum spre spital. Situaţia nu este de ieri, de azi, ci persistă de multă vreme, în văzul tuturor. Şi nimeni nu face nimic.
DSP Dolj spune că nu au voie, dar, deşi birourile administrative ale Direcţiei se află în curtea spitalului, nimeni nu se autosesizează.
„Nu au voie! Conducerea spitalului trebuie să îi controleze. O să ne sesizăm şi noi la reclamaţii şi o să mergem în control, dar spitalul trebuie să controleze acest aspect. Când sunt surprinşi de către inspectorii DSP, sunt amendaţi. Dar avem puţini şi nu pot sta să păzească porţile spitalului. În curtea spitalului se află serviciul administrativ, sediul unde sunt inspectorii se află în Brazda lui Novac“, ne transmite purtătorul de cuvânt al DSP Dolj, Ştefan Popescu. Aşadar, deşi problema „defilează“ pe străzi şi poate fi reperată uşor, nu se întâmplă nimic.
C.B., absolvent al Facultăţii de Medicină din Craiova şi, în prezent, medic rezident la un spital din Bucureşti, spune că marea problemă este, de fapt, că nu se respectă normele de igienă. Nu doar că echipa de management a scăpat de sub control aceste aspecte, dar chiar proasta organizare încurajează această delăsare şi lipsă de responsabilitate. „Noi, de exemplu, ca studenţi, aveam vestiarul într-o clădire separată de spital şi veneam cu papucii de spital de acolo şi intram direct în blocul operator de la ATI“, povesteşte C.B.
Un medic craiovean ajuns în Anglia vorbeşte despre o diferenţă ca de la cer la pământ
Denisa Bora a făcut liceul în Craiova şi Facultatea de Medicină la Bucureşti. A făcut rezidenţiatul la ATI, la Fundeni, şi s-a transferat la Craiova în ultimul an, în 2005-2006. Apoi a plecat în străinătate, iar acum lucrează în Anglia. Medicul spune că diferenţa între sisteme este de la cer la pământ. Numai referitor la infecţii, mărturia sa arată cât de departe suntem de normalitate.
Avem cartelă de acces. Te schimbi la vestiar, cu papucii utilizaţi numai în interiorul secţiei! Nici măcar pe culoare nu îi poţi folosi, nu mai vorbesc în afara spitalului. Sunt camere video peste tot şi, dacă încalci regulile, securitatea spitalului vede imediat. Ne spălăm pe mâini şi ne dăm cu soluţie de alcool înainte şi după ce mergem să vedem fiecare pacient! Folosim mănuşi pe mărimi pentru atingerea unui pacient, apoi le schimbăm dacă vrem să îl examinăm pe următorul şi iarăşi ne spălăm pe mâini. Nu doar medicii, dar şi asistenţii medicali şi infirmierele fac acelaşi lucru. Este o regulă esenţială. Tot instrumentarul cu care vine pacientul în contact se şterge înainte şi după fiecare examinare. Nu te mişti de la un pacient la altul cu un stetoscop fără să îl ştergi înainte.
„Să îşi facă treaba!”
Iar dacă un pacient prezintă semne de infecţie, se trimit către laborator imediat culturi de peste tot, din sânge, din urină, din examenul de spută, de pe piele. „Când specialistul vede că markerii inflamatori sunt crescuţi, pacientul trece deja pe tratament cu antibiotic pe spectru larg, iar dacă în laborator se observă deja că se dezvoltă ceva, după 48 de ore, imediat pun mâna pe telefon şi contactează doctorul de pe terapie intensivă şi îi spun: vezi că la pacientul cutare creşte bacteria cutare, nu mai aşteaptă! E o comunicare directă între departamente incredibilă. Rezultatele se pun apoi pe computer şi toată lumea are acces la ele”, povesteşte Denisa Bora. Aceasta este doar o mică parte din mărturia sa. Într-o discuţie telefonică de peste o oră, medicul a vorbit despre multe dintre hibele sistemului.
Lipsa banilor a devenit un automatism pentru conducerea spitalelor. Când ceva nu merge, lipsa banilor este problema. Dar nepăsarea? Lipsa responsabilităţii? Încălcarea, cu bună ştiinţă, a normelor? Lipsa de sancţiuni?
„La noi nu se face treabă decât dacă stai cu controalele pe capul lor”, crede medicul ajuns în Anglia. „Să vină atunci să facă regulat controale, săptămânal, nu o dată la câteva luni. Să se mişte din birouri şi să îşi facă treaba!”
