Ne poate afecta sforăitul sănătatea? Când devine acesta semnul unei afecţiuni care necesită o vizită la medic aflăm de la prof. univ. dr. Mimi Niţu, şef secţie Pneumoftiziologie la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din Craiova. Medicul a fost prezent la emisiunea „Vizita Medicală“, difuzată în fiecare miercuri, la ora 21.00, pe frecvenţa 97,4 FM, la Radio Sud Craiova.
Apneea în somn este un tip de apnee special, care antrenează disfuncţii în întregul organism, spune dr. Mimi Niţu. În primul rând, afectează somnul şi calitatea sa. Somnul este foarte important pentru om pentru că asigură restabilirea potenţialului energetic şi funcţional în vederea îndepărtării stării de oboseală acumulate pe parcursul zilei. Organismul nostru are nişte necesităţi, dintre care cea de rang zero este nevoia de a respira. Fără a respira, organismul uman moare în patru minute. Urmează nevoia de a bea lichide, iar apoi, somnul. Aşadar, somnul este o necesitate care precede nevoia de a mânca.
Când este sforăitul semnul unei disfuncţii
GdS: Este sforăitul dăunător sănătăţii?
Mimi Niţu: Simplul sforăit, în afară de faptul că este un factor deranjant pentru partenerul de cameră, nu implică modificări patologice. Dar, dacă este însoţit şi de tulburări respiratorii, devine dăunător. Cum se produce sforăitul, de fapt? Respiraţia presupune mobilizarea unui volum de aer din atmosferă către structurile pulmonare, de unde organismul îşi ia oxigenul necesar. Căile aeriene prin care pătrunde şi iese aerul, în timpul somnului, se îngustează. Atunci când aceeaşi cantitate de aer e „obligată“ să treacă prin nişte conducte mai înguste va determina vibrarea acestora, presiunea aerului va creşte, iar aceste vibraţii se vor auzi sub formă de sforăit.
GdS: Când apar problemele?
M.N.: Căile respiratorii superioare sunt căile prin care trece aerul de la nas până la plămâni. Nasul are o structură osoasă, laringele are structură cartilaginoasă, bronhiile principale, tot cartilaginoasă. Aceasta le oferă o rigiditate aparte, nu pot fi colabate (îngustate) uşor. O singură porţiune a căilor respiratorii superioare are structură membranoasă. Este porţiunea aflată în spatele limbii, porţiunea faringiană, de aceea ea poate fi uşor colabată de o grăsime excesivă, de o bază de limbă îngroşată care, în timpul somnului, se pune ca un dop şi obstrucţionează această cale respiratorie.
În mod normal, o persoană poate prezenta în decursul unei ore de somn până la cinci astfel de obstrucţii. În procesul de relaxare musculară din timpul somnului, intră şi muşchii dilatatori ai faringelui. Aerul intră, dar nu mai poate ieşi, pentru că muşchii relaxaţi nu mai trag de pereţii laterali ai faringelui şi acesta se îngustează. În timpul apneei, această oprire a respiraţiei, pentru că nu se mai produce ventilaţia structurilor pulmonare, scade nivelul oxigenului din sânge. Astfel, ajunge oxigen puţin la ţesuturi, inclusiv la creier, iar acesta, având nevoie de oxigen ca să funcţioneze, declanşează trezirea. Atunci se produce o contracţie a acestor muşchi relaxaţi şi se reia respiraţia. Peste 5 momente de apnee în somn pe oră, vorbim deja de sindromul de apnee în somn, iar sforăitul devine patologic.
Simptomele apneei în somn
GdS: Care sunt principalele simptome şi când mergem la medic?
M.N.: Cantitatea insuficientă de oxigen care ajunge la creier în timpul somnului se va manifesta printr-o somnolenţă excesivă în timpul zilei, cu tendinţe de aţipire în condiţii mai puţin prielnice somnului. De asemenea, pacientul poate acuza oboseală, scăderea puterii de concentrare. Sindromul de apnee în somn este frecvent asociat cu accidentele de circulaţie cauzate de conducătorul care adoarme la volan. În urma acestor simptome, dar şi a problemelor semnalate de partenerul de somn, pacientul ajunge la consult.
70% dintre persoanele obeze care sforăie au apnee în somn
GdS: Cum ajungem la confirmarea diagnosticului?
M.N.: Diagnosticul este sugerat de simptomatologie. De regulă, 70% dintre persoanele care suferă de obezitate şi sforăie prezintă sindrom de apnee în somn. Pacientul este îndrumat către un laborator de somnologie, unde este supus unor înregistrări specifice somnului. Este monitorizat de-a lungul a opt ore de somn. Testarea ajută şi la stabilirea gradului de severitate a apneei în somn. La peste 30 de opriri ale respiraţiei în timpul unei ore de somn, vorbim deja de o formă severă şi pacientul trebuie obligatoriu supus tratamentului specific. Am întâlnit chiar un caz cu peste 100 de opriri pe ora de somn.
GdS: Cum poate fi tratată apneea în somn?
M.N.: Tratamentul în formele uşoare şi moderate de apnee în somn presupune înlăturarea factorilor de risc. Principalele recomandări sunt scăderea în greutate, sistarea fumatului şi tratarea unor afecţiuni asociate. Pentru formele severe, nu există medicamente. Singura opţiune este un aparat care îi ajută să respire. Aparatul se foloseşte doar în timpul somnului. Este un aparat simplu, cu o mască pe care bolnavul o pune înainte să adoarmă. Totuşi, este posibil să reducă din severitatea simptomului dacă urmează şi recomandările de eliminare a factorilor de risc şi, astfel, să reuşească să devină independent de acest dispozitiv cu timpul.
