Carantina impusă persoanelor ajunse în țară se vrea o măsură de protejare a cetățenilor și de oprire a răspândirii epidemiei COVID-19. Dar ce este, de fapt? Tot mai multe mărturii din infernul carantinelor din țară conturează tabloul unor focare de infecție, medii mai degrabă propice pentru răspândirea coronavirusului decât pentru stoparea sa.
O craioveancă povestește cum mama sa, care suferă de mai multe afecțiuni, a ajuns să fie cazată în cameră cu încă două femei, dintre care una ar fi făcut și temperatură. Cei de la DSP, care le monitorizează starea de sănătate, au spus că „nu e febră“ și au lăsat-o pe femeie în continuare în aceeași cameră cu celelalte două colege. Un alt bărbat, carantinat în același hotel, a tranșat dureros această experiență. Nu va putea trece niciodată peste umilința la care l-a supus statul român. Și-a lăsat bucata de România din suflet aici pentru totdeauna. „Dacă ia foc țara asta, nici nu aș mai scuipa măcar, ca să sting. M-au distrus moral! E ca și cum ai pierde o bucată din tine pe drum. Dacă nu iau coronavirus acum, după condițiile la care am fost supus, înseamnă că am anticorpi și nu mai fac vreodată“.
„M-au întrebat ce a căutat să vină în țară“
Fiica femeii venite din Anglia povestește că mama sa a ajuns în România pe 4 aprilie, cu zborul W6 3200 de la aeroportul Luton, Marea Britanie, cu aterizare pe Otopeni.
„A venit în țară fiindcă are probleme de sănătate și nu mai avea de lucru. S-a izolat timp de şase săptămâni în Londra, sperând că se va deschide firma la care lucra, deoarece a rămas fără serviciu, fără bani de chirie, utilități și mâncare“. După ce a aflat prin ce a trecut mama sa de la aterizare și până la centrul de carantină, fiica a sunat la autorități pentru a sesiza situația. A povestit, siderată, cum i s-a închis telefonul în nas de către autorități. Nu înainte de a fi muștruluită. „Am încercat să iau legătura cu autoritățile, cu poliția. Am sunat la 112 în data de 5 aprilie, la ora 2.27 dimineața. La Telefonul Cetățeanului de la primărie. Mi-au închis telefonul în nas, spunându-mi că nu este treaba lor. Și întrebându-mă ce au căutat să vină în țară. Sau mi-au spus că asta merită!“.
Cei de la DSP au zis că nu se ocupă ei
La DSP, inițial, nu i-a răspuns nimeni. Când a reușit să vorbească, totuși, cu cineva, un medic angajat la Direcție i-a spus că instituția nu se ocupă de asta. „Mi-au zis că nu ei se ocupă de carantină. Dar, cine, doamnă?! Toți mă trimit la dumneavoastră!“.
Direcțiile de Sănătate Publică sunt, de fapt, instituțiile abilitate pe plan local să pună în aplicare prevederile Ordinului nr. 414/2020 cu privire la instituirea măsurii de carantină. Conform art. 4, direcțiile de sănătate publice județene, în colaborare cu autoritățile publice locale, identifică și organizează spații de carantinare instituționalizată în fiecare județ.
„Cu metodele lor, au riscat să infecteze mii de persoane”
Ajunsă în țară, mama femeii a fost înghesuită cu alte 14 persoane într-o dubă. „Au fost băgați unul lângă celălalt într-un minimicrobuz, unde au fost ținuți ore în șir închiși, fără un geam deschis. Transpirați, fără apă, mâncare sau unde să își facă nevoile. Oamenii s-au enervat, alții s-au simțit rău. În microbuz era și o gravidă“, povestește fiica sa.
Un alt bărbat care a trecut prin aceeași experiență spune că duba avea doi metri pătrați. Iar până la ea a fost cale lungă.
„Ne-au dat jos din avion și ne-au ținut, timp de zece minute, 70 de persoane într-un autobuz. Cu TOATE UȘILE ÎNCHISE! Ne-au ținut apoi la porțile de îmbarcare de la subsol patru ore cu niște sticle de apă aruncate pe jos, în mijlocul sălii. Până a aterizat celălalt avion. Bagajele împărțite în curtea aeroportului, pe ciment, claie peste grămadă. Nu am putut cumpăra ceva de mâncare. Patru ore de stat în aeroport. Copii, bunici. A venit al doilea avion, ne-au înghesuit la porți câte 40-50 de persoane, erau trei-patru județe care trebuia îmbarcate în dubele pompierilor, acoperite cu saci de plastic. Cabina, despărțită cu un plexiglas fixat în șuruburi. 14 persoane, printre care o femeie gravidă și un bătrân cu diabet, închiși în doi metri pătrați“, spune acesta.
Şapte ore înghesuiți într-un microbuz. „Nici la baie nu ne-au lăsat“
Întors în țară pentru mama sa, care este singură aici, bărbatul spune că nu și-ar fi imaginat vreodată că poate trece prin așa ceva. „Cu metodele lor, au riscat să infecteze mii de persoane. Dacă unul a fost bolnav în ziua în care am ajuns eu pe aeroport, 300 și ceva de persoane sunt infectate. Credeți-mă!“.
Drumul București-Craiova a fost o epopee insuportabilă. 500 de kilometri, şapte ore, fără mâncare, fără a coborî un minut.
„Fără să putem merge la baie sau să ne cumpărăm ceva de mâncare sau de băut. Ne-au întors din drum, am mai stat la aeroport aproape o oră închiși ca să încoloneze toate dubele. Ne-au dus până la Pitești, apoi la Câmpulung, am trecut de Câmpulung și i-au lăsat pe niște oameni la un hotel, apoi ne-am întors la Pitești, și de la Pitești la Craiova. De câte ori se schimbau echipajele, trebuia să așteptăm. Ne uitam lung la benzinărie și nu puteam să ne ducem la baie! Ne-au dus de nas, ne-au zis că ne lasă să coborâm câte doi. De unde?! Au făcut-o să ne liniștească, să rămânem în mașină și să poată coborî ei. A fost ceva infernal“.
Toți cei veniți din Anglia au purtat măști și mănuși, povestește fiica femeii întoarse din Anglia. Dar, în condițiile în care au fost transportați, „mai bine zis sechestrați, ținuți cu orele pe drum și cu geamurile închise, cu toții cred că ar fi putut contracta virusul“, spune femeia.
O noapte întreagă petrecută în fața hotelului
Într-un final, oamenii au ajuns în fața hotelului Articus din Craiova. „Trebuia să ne împărțim în două camere, câte patru în cameră. Oameni pe care îi văzusem prima dată în viața mea în ziua respectivă. Am vrut să plătesc și cameră cu pat dublu, numai să stau singur în cameră. Nu m-au lăsat“. Așa că a rămas în fața hotelului nouă ore, alături de alte persoane aflate în aceeași situație. După două ore, femeia însărcinată a cedat și a mers într-o cameră cu partenerul său. Asumându-și că o vor împărți, cel mai probabil, cu necunoscuți.
O noapte întreagă petrecută afară, epuizați și umiliți, cu telefoane în cascadă la DSP. „Îmi pare atât de rău că nu îmi aduc aminte numele celei cu care am vorbit. Continua să îmi râdă în telefon, cu cât eram mai disperat și încercam să îi explic. M-a întrebat: “Care e problema să stați cu încă trei? Nu ați venit cu ei pe avion?“ Dragă doamnă, e același lucru să stai 14 zile cu ei într-o cameră?! Cu trei persoane necunoscute?!“.
Medicul de la DSP îi spunea să se cazeze, cu promisiunea că se rezolvă dimineața. Însă el a refuzat. „Nu am riscat să intru în acea cameră și să nu mai ies 14 zile. S-a luminat afară. Eram nemâncați de aproape 40 de ore. Până la urmă, ne-au adus aici, la hotel Dunărea, ne-au spus că au camere libere. Iar eu am ajuns să stau în cameră cu o persoană venită din altă țară, pe care nu o cunosc. E ceva normal?! Camera are patru metri pătrați. Stau la jumătate de metru de colegul de cameră… conform indicațiilor OMS“, mai are puterea să glumească.
Oamenii nici nu știu dacă au sau nu temperatură
Fiica femeii aflate în carantină spunea marți, 7 aprilie, că mama sa era în cameră cu încă două femei, dintre care una ar fi avut temperatura 37,7°. Medicul care i-a luat temperatura ar fi spus că nu este febră. „Dacă mama mea pățește ceva, cine răspunde?“.
Cu privire la monitorizarea stării de sănătate a persoanelor carantinate, bărbatul aflat în centrul de carantină spune că sunt diferențe între măsurătorile făcute de la distanță de persoana de la DSP și un termometru pus pe piele.
„Te cheamă lângă ușă, pune termometrul la 30 de centimetri și auzi 37,4 sau 36,9. Azi am ieșit cu termometrul meu și le-am spus: măsurați cu termometrul dumneavoastră și haideți să măsurăm și cu al meu. Să vedem diferența. “A, știm că e diferență“, îmi spune. Doamnă, spuneți-le și oamenilor că e diferență! Că dacă îi spui cuiva că are 37,2, până dimineață stă cu grijă. Nu ai cu cine să vorbești, nu ai pe cine să chemi pentru că nu sunteți aici! Decât luați temperaturile și plecați. Nu vă dați seama prin ce poate trece un om în situația asta?!“.
Conform măsurătorilor făcute cu termometrul său, diferențele pot fi și de 0,5 grade Celsius.
„Nu există nici cel mai mic interes față de oamenii aceștia pe care i-au pus în pericol. Nu știi ce se întâmplă cu tine“, spune bărbatul. „Lucrez în domeniul sanitar. Cunosc procedeele, protocoalele în privința urgențelor, a pandemiilor, a epidemiilor. Nu mi-am imaginat ca în anul 2020 să mai existe așa ceva. Atât de rău m-a marcat, încât nici buletinul n-o să mi-l mai iau. Am noroc că sunt și cetățean al altei țări. Vă rog să mă credeți, îți pierzi rădăcinile. E ca și cum ai lăsa o bucată din tine pe drum. Dar nu pot să trec peste așa ceva“.
Un italian a sunat la consulat. În nici două ore, l-au luat deoparte
A lucrat ca voluntar şapte ani la Crucea Roșie, în Italia. Ar fi putut ajuta. Însă, după cele trăite în aceste zile, nu se gândește decât cum va pleca, fără să privească în spate. „M-au distrus moral. Bucata aia românească pe care o păstram înăuntru am lăsat-o aici. Nu o mai iau cu mine. Am lucrat în șase țări în Europa, niciunde nu am fost tratat așa. Și am fost străin peste tot unde m-am dus. Mai bine mănânci mai puțin altundeva… dar trăiești mai liniștit“.
Dezamăgit și cu puterile scurse, acest român venit acasă pentru un om drag se uită neputincios la niște autorități care, în loc să își protejeze cetățenii, îi tratează inuman. „Am multe competențe pe care le puteam pune în sprijinul oamenilor din țara mea. Dar așa m-au batjocorit! Și nu numai pe mine! Știți, cu noi în mașină a fost un cetățean italian. A sunat la consulat, i s-a spus să le trimită un mail cu toate informațiile și fotografii, dacă are. În nici două ore l-au pus deoparte și l-au băgat singur în cameră. Asta înseamnă un stat care are grijă de cetățenii săi. Eu am zis că sunt la mine acasă, trebuie să mă audă cineva, să mă asculte, doar nu sunt toți inconștienți. Am greșit, doamnă. Am greșit…“.
Directoarea DSP citează ordinele Ministerului
Ludmila Prunariu, directorul DSP Dolj ne-a transmis că „modul de carantinare a persoanelor care vin din zone roșii de infecție se face conform prevederilor OMS 414/2020 modificat prin OMS 497/2020. Direcția de sănătate publică evaluează spațiile înainte de utilizarea ca spații de carantină instituționalizată. Preluarea persoanelor ce urmează să fie carantinate de la punctele de trecere a frontierei se face de către forțele de ordine, conform ordonanțelor militare în vigoare. Cazarea acestor persoane se face de către administratorii centrelor de carantină, conform prevederilor acestor ordine sus-menționate. Acum doamna este cazată singură în cameră, a fost evaluată medical azi (miercuri – n.r.) și va fi evaluată și în cursul zilei de mâine (joi). În HG 201/ 2020 actualizată sunt specificate condițiile de decontare a cheltuielilor pentru persoanele carantinate. Nu există posibilitatea de plată în alt mod decât cel stipulat de lege.”
Conform acestei hotărâri, fondurile necesare pentru decontarea cheltuielilor se asigură prin transfer din bugetul Ministerului Sănătății, lunar, la solicitarea direcțiilor de sănătate publică județene, iar direcțiile de sănătate publică județene decontează cheltuielile aferente carantinei la solicitarea autorităților administrației publice locale sau a operatorilor economici, după caz, în baza documentelor justificative.
Ultimul dram de optimism: Poate va fi o lecție
Cu ultimul dram de optimism, românul întors acasă îndrăznește, totuși, să spere că România se poate alege cu ceva bun după această pandemie. „Poate acest coronavirus va fi un bine pentru România. Poate o să ne dăm seama de ce se întâmplă și generațiile viitoare o să le educăm într-un mod mai UMAN“.
