Ceaiul de soc este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante, scăderea nivelului de colesterol, îmbunătăţirea vederii, stimularea sistemului imunitar, îmbunătăţirea sănătăţii inimii şi pentru tuse, răceli, gripă, infecţii bacteriene, virale şi amigdalită. Ceaiul de soc a fost folosit pentru a trata epidemia de gripă din Panama în anul 1995.
Bioflavonoide şi alte proteine din sucul acestuia distrug virusurile, răcelile şi gripa care au capacitatea de a infecta celula. Persoanele cu gripă care au consumat ceai de soc au raportat simptome mai puţin severe, vindecându-se mult mai rapid faţă de persoanele care nu au consumat.
Florile de soc conţin pigmenţi organici, tanin, aminoacizi, carotenoide, flavonoide, zahăr, rutin, acid viburnic, vitaminele A şi B şi o cantitate mare de vitamina C. Ele sunt, de asemenea, un uşor laxativ, un diuretic, şi au proprietăţi sudorifice. Flavonoizii se consideră că determină acţiunile terapeutice ale florilor de soc şi fructelor de pădure. În conformitate cu ultimele studii, aceste flavonoide includ antociani, care sunt antioxidanţi puternici şi care protejează celulele împotriva deteriorării.
În Israel, studiile realizate la Laboratorul de Oncologie Hasassah au stabilit faptul că socul stimulează sistemul imunitar al organismului şi este benefic în tratarea cancerului şi a pacienţilor suferinzi de SIDA. Gama largă de beneficii medicale (de la gripă şi răceală, la astm, diabet zaharat şi pierderea în greutate) se datorează, probabil, consolidării sistemului imunitar al fiecărui individ.
